Spuneţi-mi, fraţilor, prin câte osteneli n-a trecut, şi câte mijloace n-a întrebuinţat Alexandru cel Mare, să i se închine toată lumea, şi n-a putut. Ce n-a putut face un viteaz ca acela, cu toate împărăţiile şi avuţiile lui şi cu toată puterea sa, s-au învrednicit prin Cruce fără să o caute, Sf. Apostoli Petru şi Pavel, şi toţi ceilalţi Mucenici şi Cuvioşi. Fiindcă, cu cât pătimeşte cineva mai cumplite pedepse şi necazuri, cu atât este slava mai mare. Prin aceasta se vede darul răbdării Stăpânului Hristos, mai mult decât la toţi Sfinţii, fiindcă El a pătimit mai mult decât ar fi putut să pătimească toţi oamenii împreună. Socotind nesăţioşii Iudei, ca să şteargă cu totul numele Lui, iau dat cumplite pedepse, batjocuri şi moarte de ocară, prin care iau pricinuit cinste şi slavă la acea pătimire, mai mare decât în toată viaţa Sa. O, minune preaslăvită! În ceasul în care Hristos era pe Cruce spânzurat mort, atunci l-a mărturisit sutaşul, Dumnezeu adevărat, în pizma Iudeilor. Tâlharul cel bun, l-a mărturisit Dumnezeu, şi îi cerea Raiul; încă şi stihiile (elementele) nesimţitoare s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat, soarele şi luna s-au întunecat, arătând întristare că Dumnezeul şi Ziditorul făpturilor, pătimeşte. Şi fiindcă au văzut pe Soarele dreptăţii, lipsit de lumină, pietrele s-au sfărâmat şi s-au despicat de întristarea lor, arătând că Piatra cea adevărată din capul unghiului, în diferite locuri se sfărâmă de către Iudei, şi inimile lor rămân în necredinţă, ca mai nesimţitori decât pietrele. Titlul care i l-a pus pe Cruce spre defăimare, i-a adus mai mare slavă, pentru că era sus, şi fiecare a citit, că singur Hristos este împăratul Iudeilor. Această împărăţie nu era să o primească, decât în covârşirea şi culmea necazurilor, căci mai întâi, când făcea minunile şi avea atâta cinste, n-a primit să fie ales împărat. Morţii înviind spre ruşinarea Iudeilor, au mărturisit că Hristos este viaţa cea adevărată. Aşadar înţelepciunea cea omenească rămâne biruită, iar puterea necuraţilor jidovi pierdută, şi ei în socoteala lor cea greşită rătăciţi, că nădăjduiau să şteargă numele lui Hristos, ei nebunii l-au prea înălţat şi slăvit în toată lumea.

Acestea sunt roadele şi folosul necazurilor, adică: cinste, slavă, biruinţă şi folos în lumea aceasta şi în cea viitoare.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 163-164)