Fără putință de tăgadă, a fi rob sau prieten al lui Hristos nu e totuna cu a fi frate al Său. O dovedesc Scripturile și bunele voiri ale Domnului arătate în viețile credincioșilor Săi. Cât de frumos răsună în urechile chinuite de așteptarea a ceva măreț și totuși tragic cuvintele Domnului adresate Apostolilor: nu vă mai zic robi, ci prieteni...

Robii se cumpără și se vând, sunt dispensabili, cu alte cuvinte. Prietenii ți-i alegi, ți-i formezi, ți-i cultivi, sunt rodul unor elecțiuni ce țin de specificul fiecăruia. Dar dupa Învierea Sa din morți Domnul trimite pe nemincinoasele femei să vesteasca apostolilor că a înviat spunându-le: Nu vă temeţi. Duceți-vă şi vestiţi fraţilor Mei… Nici robi, nici prieteni, ci mai mult: frați. Frații nu ți-i faci și nici nu ți-i cumperi, ci îi ai ca atare, ei îți sunt frați. Și de la Înviere încoace, creștinii au ales să se numească între dânșii frați și surori tocmai pentru a arăta mai mult decât orice inevitabilitatea celuilalt. Prezența Fratelui care este Hristos a devenit astfel ceva atât de prezent încât nici o alegere nu o mai poate oculta și nici nu o poate înlătura fără ca prin aceasta să se cadă în păcatul fratricidului.

De bunăvoie, așadar, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Fiu al Omului, iar carnea Sa, voința Sa, dragostea Sa a devenit la fel de prezentă ca cea a fratelui alături de care creștem, cu care învățăm, pe care ne sprijinim, în care credem. Și de Hristos, ne place sau nu ne place, nu putem scăpa așa cum nu putem scăpa de sângele care ne curge prin vene sau de carnea care ne împodobește ființa. Hristos a devenit familia mea și nu numai a mea ci și a întregii umanități. În El eu nu mai pot vinde sau cumpăra carne de om, nu pot face alegeri subiective, nu pot fi selectiv căci El Însuși nu este așa. De aceea, când pângăresc, când lovesc, când ucid nu ucid un rob ci pe Hristos. Când dau la o parte, când prefer, când mă folosesc, mă lepăd de fratele meu, Hristos. Și precum fără El nu pot face nimic, întru El nu pot face orice. Având crucea pe post de catarg a acestei corăbii a lumii, prezența lui Dumnezeu pe pământ nu esteconcepută nici rezultat al unui vot democratic, nici al unei voințe populare oricât de corect reprezentată și exprimată, nici ca fantasmă înșelătoare, ci pur și simplu ca singură șansă. Tăiați catargul și barca va rătăci fără rost pe valuri potrivnice, până se va scufunda. Scoateți sabia cu două ascuțișuri împlântată în inima lumii și lumea va muri. El este balsam și otravă, moarte și Înviere, osândă și mântuire. El este... și nimic nu-L poate face să nu mai fie.