Lenea este o patimă mare şi este pusă în rândul păcatelor de moarte, de aceea şi trebuie să ne silim spre împlinirea îndatoririlor noastre, să-I cerem lui Dumnezeu ajutor, să nu nădăjduim în puterea noastră. El, văzând această voinţă a noastră, ne va da putere şi ne va ajuta să biruim lenea, însă fără grija şi voinţa noastră nici Dumnezeu nu ne va ajuta. În cazul neputinţei, însă, şi al bolii, această inactivitate a noastră să fie înlocuită de durerea inimii, părere de rău şi smerenie.

Lenea se năpusteşte deseori asupra celor ce se ostenesc întru buna credinţă, iar când aceştia greşesc, nu rareori îi ia în stăpânire. Pentru alungarea acestei patimi, Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să păzim amintirea morţii, a chinurilor veşnice şi a fericirii drepţilor, lăsându-ne călăuziţi de smerenie, care, atrăgând asupra noastră mila lui Dumnezeu, ne poate elibera cu desăvârşire din robia lenii.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 84-85)