În perioada de timp cât am fost la mănăstirea Stomiu, am cunoscut un familist cu mulți copii, care era păzitorul unui sat al Epirului, situat la o distanță de 4 ore și jumătate de mers pe jos de Konița, unde locuia familia lui. Avea 9 copii. Deoarece drumul spre sat trecea pe lângă mănăstire, țăranul acesta venea la mănăstire și când se ducea la serviciu, dar și când se întorcea. Când se întorcea din sat, ca să meargă acasă, mă ruga să-l las să aprindă el candelele. Deși vărsa undelemn pe jos, îl lăsam să le aprindă; preferam să curăț eu plăcile de piatră ale bisericii, decât să-l supăr. Când pleca de la mănăstire, cam la vreo 300 de metri de ea, trăgea întotdeauna un foc de pușcă. Asta nu mi-am putut explica, de aceea am hotărât să-l urmăresc din clipa când va intra în biserică până când va lua drumul spre Konița.

Așadar, aprindea mai întâi candelele înlăuntrul bisericii, apoi ieșea în pridvor. După ce aprindea și acolo candela ce era deasupra intrării și înaintea icoanei Maicii Domnului, își afunda degetul în candelă, îngenunchea, își întindea mâinile sale spre icoană și spunea: „Maica Domnului, am 9 copii; iconomisește-le puțină carne”. Apoi ungea cătarea de la țeava puștii cu undelemnul de pe deget și pleca. La 300 de metri de mănăstire, acolo unde exista o tufă de mure îl aștepta o capră sălbatică. Trăgea un foc, cum am spus, o omora, o cobora jos într-o peșteră, o junghia și o ducea la copiii săi. Așa se făcea de fiecare dată când se întorcea de la lucrul său. M-am minunat de credința țăranului și de purtarea de grijă a Maicii Domnului. După 25 de ani a venit și m-a găsit în Sfântul Munte. La un moment dat, deodată, l-am întrebat: „Ce îți fac copiii? Unde se află?”. Și acela și-a întins mai întâi mâna sa spre nord și a spus: „Unii sunt în Germania”; apoi și-a întins mâna sa spre sud și a spus: „Alții sunt în Australia. Slavă lui Dumnezeu că sunt sănătoși!”.

Omul acesta își păstrase și credința, dar și pe sine curat de ideologiile ateiste, de aceea nici Dumnezeu nu l-a lăsat.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos,  2000, pp. 248-249)