Despre rugăciunea în biserică să ştiţi că ea este mai presus decât rugăciunea săvârşită acasă, căci este înălţată de o adunare întreagă de oameni, în cadrul căreia, poate, există multe rugăciuni foarte curate, aduse din inimi smerite către Dumnezeu, pe care El le primeşte ca pe o tămâie binemirositoare şi alături de care sunt primite şi ale noastre, măcar că sunt neputincioase şi neînsemnate.

Este importantă rugăciunea bisericească: cele mai frumoase gânduri şi sentimente tocmai în biserică vin, este adevărat, şi vrăjmaşul atacă mai tare în biserică, dar prin semnul crucii şi prin rugăciunea lui Iisus îl alungaţi. Este bine să stai în biserică într-un colţ întunecat şi să te rogi lui Dumnezeu. „Sus să avem inimile!" - glăsuieşte preotul, iar mintea noastră deseori umblă pe pământ, cugetând la lucruri nefolositoare. Luptaţi-vă cu acest lucru.

În timpul rugăciunii nu ne este de folos să năzuim către simţiri înalte. Trebuie numai să  pătrundem sensul cuvintelor rostite, să ne rugăm cu atenţie şi atunci, cu timpul, Domnul ne va da şi vederea duhovnicească, şi înduioşarea inimii.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 106-107)