Rugăciunea întotdeauna este expresia atitudinii noastre faţă de Dumnezeu. Când rugăciunea este bună și caldă, râvnitoare, atentă, atunci şi atitudinea noastră faţă de Dumnezeu este bună. Atunci totul este bine.

Osteniţi-vă să stimulaţi rugăciunea dacă ea devine slabă. Pe lângă cuvintele rugăciunii, cel mai mult îngrijiţi-vă de sentimentele rugăciunii: de credinţă, nădejde, recunoştinţă, căinţă, lăsarea sinelui în voia lui Dumnezeu şi toate celelalte. Când vă vizitează vreun sentiment de rugăciune, opriţi-vă la el şi întăriţi-l până când rămâne în suflet.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, pp. 332-333)