Sfântul Evagrie Ponticul ne învaţă: Precum pâinea este hrană trupului şi virtutea hrană sufletului, aşa rugăciunea duhovnicească este hrana minţii. Rugăciunea hrăneşte mintea şi-i dă viaţă. Când mintea se mişcă către Dumnezeu şi se uneşte cu El, este sănătoasă şi plină de viaţă; în această stare, ea primeşte mângâierea lui Dumnezeu, deoarece aflându-se întru El, dobândeşte sănătate şi discernământ. Facultatea perceptivă a minţii - simţirea minţii - constă în „gustarea precisă a realităţilor distincte din lumea nevăzută" (Sfântul Diadoh al Foticeei).

În viaţa duhovnicească, este esenţial ca mintea să fie în stare a deosebi lucrarea şi mângâierea lui Dumnezeu de lucrarea diavolului. Într-o minte sănătoasă care se îndeletniceşte neîncetat cu realităţile dumnezeieşti, „partea pătimitoare" a sufletului devine „armă dumnezeiască" (Sfântul Talasie Libianul). Numai astfel se poate vorbi despre sănătatea sufletului în ansamblul său. Mintea este căruţa care mână sufletul fie înspre Dumnezeu, fie înspre diavol şi păcate. În orice caz, când mintea e sănătoasă, ea are deplina încredinţare a împlinirii voii lui Dumnezeu. Porunca Sfântului Apostol Pavel referitoare la dobândirea unei minţi curate şi vii este limpede: „Fiecare să fie pe deplin încredinţat în mintea lui” (Romani 14, 5).

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 150)