Amintiți-vă că rugăciunea nu înseamnă cuvinte și mătănii, ci alipirea minții și a inimii de Dumnezeu. Este posibil să citiți toate slujbele rânduite ale zilei și să faceți toate mătăniile prescrise, dar legătura voastră cu Dumnezeu să fie cu desăvârșire inexistentă sau neînsemnată, cu mintea răvășită și rece. Așa vă faceți canonul vostru, nu însă rugăciunea. O asemenea rugăciune este scârbă. Dumnezeu să ne păzească!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, p. 62)