Rugăciunea pentru morți este un act de caritate și conține două virtuți: rugăciunea în ea însăși, ca serviciu adus lui Dumnezeu și rezultatul rugăciunii, ca bine ce se face răposatului. Prin urmare, rugăciunea pentru morți este în același timp o faptă de milostenie și o faptă de credință. Domnul Iisus Hristos, El Însuși, ne învață că noi n-am putea avea nici o virtute fără ajutorul Său. A chema mila dumnezeiască asupră-ne și asupra altora, asupra viilor și asupra morților — este o tendință ce exprimă voința lui Dumnezeu. Rugăciunea, după învățătura Apostolului și a Bisericii ecumenice, este o lucrare a Sfântului Duh ce locuiește în noi.

(Părintele Mitrofan, Ce se întîmplă cu sufletul după moarte şi cum poate fi el ajutat, Editura Anastasia, București, 1993, p. 6)