Acum Maica Domnului șade de-a dreapta Fiului ei; înaintea ei, a celei mai cinstite decât heruvimii și mai slăvite decât serafimii, se închină toți arhanghelii și îngerii în Ceruri, și ei îi aduc slavă toți credincioșii creștini pe pământ. Totuși, ea este pururea cu noi ‒ oriunde am fi și oricum am trăi. Ea este gata totdeauna să ne dea ajutorul ei, să ne aline suferințele, să reverse mângâiere în sufletul nostru chinuit, frământat și pârjolit, și în brațele sale de maică să ne liniștească, să ne mângâie, să ne sprijine și să ne îmbărbăteze.

În inima ei de maică nu există „nu” pentru nicio rugăciune, pentru nicio rugăminte! Chiar mai mult decât atât, ca o mamă iubitoare aleargă degrabă către copilașii ei, când aceștia suferă, se chinuiesc și pier. Și, ca Maică a Dumnezeului Celui Preaînalt, are har și putere dumnezeiască să ne ajute.

(Arhimandritul Chiril Pavlov, Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 6)