„Rugăciunea pentru ceilalţi trebuie să se facă corect, nu în mod închi­puit. Să nu încercăm cu mintea noastră să ne închipuim pe toţi şi să ne rugăm pentru ei. Când inima unui om este lovită de durere, atunci acel om este lipsit de rugăciune şi trebuie să ne rugăm noi pentru el. Dacă avem un şir de nume, le putem citi o dată, după care să ne rugăm: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte pe robii Tăi!” Astfel, nu suntem răpiţi de închipuiri.”

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 261)