Când vă rugați, inima voastră se umple de sentimentul pocăinței și din ochii voștri curg lacrimi. Acestea arată că rugăciunea voastră este o rugăciune adevărată. Fără pocăință în inimă, rugăciunea este zadarnică, nefolositoare, mincinoasă.

Să cultivați și să înmulțiți lacrimile. Să strigați cu mintea asupra voastră, ca asupra unui mort. Și să vă gândiți la înfricoșătorul ceas al judecății, atunci când Domnul va zice pe de o parte: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu...!” (Matei 25, 34) și pe de altă parte: „Plecați de la Mine, blestemaților...!” (Matei 25, 41)

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, p. 55)