Mijlocind pentru repausați, cei vii se fac împlini­tori ai poruncii dragostei și astfel se fac și părtași ai răsplății cerești. Rugăciunile pentru cei adormiți aduc mântuirea celor vii, căci ele îndreaptă cugetarea spre lucrurile cerești și o întorc de la tot ce e vremelnic și zadarnic; ele încălzesc inima cu focul iubirii celei mai curate către Dumnezeu, ele îi aduc omului aminte de moarte și această amintire îl împiedică de a face rău; ele îi dau puterea înfrânării, îl umplu de pocăință și de bărbăție pentru a îndura durerile acestei lumi dându-i nădejde într-un viitor, ceresc.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 240)