Slujba de prohodire a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul rostit cu acest prilej, Preasfințitul Nichifor a precizat:

A purta durerea celuilalt înseamnă a dărui din tine, înseamnă a trăi viața celuilalt. Și în aceasta Dumnezeu ne spune că ne vom asemăna Lui: atunci când suntem atenți să înțelegem nevoia celuilalt, s-o ascultăm, s-o punem la inima noastră. Pentru că nu ni s-a dat poruncă să fim iubiți, să fim cinstiți, ci să iubim, să cinstim pe celălalt și într-aceasta creștem, într-aceasta ne asemănăm cu Dumnezeu.

El ne făgăduiește că ultima realitate a vieții noastre nu este momentul de despărțire de cei dragi, când noi murim sau când cei dragi mor. Și dureros este acest lucru, pentru că dragostea cu greu rabdă despărțirea, iar dorul de celălalt presupune bucuria unei comunicări pe care o vrei prelungită, precum odinioară Sfinții Apostoli își doreau să înveșnicească clipa pe muntele Tabor: «Bine ne este nouă să fim aici». Când celălalt împărtășește cu tine, fără temere, bucuria și adâncimea sufletului său, atunci sufletul petrece în această sărbătoare.

În clipele de despărțire, Domnul ne învață: «să nu vă întristați ca aceia care nu au nădejde», știind că pocăința noastră, lucrarea noastră, înnoiește relația noastră cu Domnul și relația noastră cu ceilalți. În fața acestei despărțiri de acum, ne aplecăm noi, însă nu cu deznădejde, pentru că mama Ruxanda a împărtășit în această viață și viața celorlalți. Ca mamă, te dăruiești celuilalt fără condiție, fără limite. Durerea copilului devine durerea ta și bucuria lui devine bucuria ta. Niciun părinte nu se întristează când copilul are reușite mai mari decât le are el în viață; ba mai mult, se bucură de parcă ar fi ale sale. Niciun părinte nu este indiferent când copilul trece prin boală sau prin neputință; se bucură de primii pași pe care îi face.

Acestea și alte dăruiri pe care le știm și pe care nu le știm ale roabei lui Dumnezeu, rugându-ne să-i ierte cele cu lipsă în viața ei, să-i dăruiască cele ce a nădăjduit prin credință și ceea ce nădăjduiesc cei dragi ei: viață veșnică, lumină lină, lumină sufletească și împăciuire cu cei ce au slujit lui Dumnezeu. Ne rugăm să se împlinească în trecerea ei cuvintele pe care Dumnezeu le-a făgăduit celor ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el. Cuvinte care să-i fie putere, cuvinte care să-i fie întărire, cuvinte care să-i fie mărturie înainte Bunului Dumnezeu.

Înhumarea a fost făcută la Cimitirul „Sfânta Treime” – Păcurari.

Dumnezeu să o ierte și cu drepții să o așeze!