Pot să mă rog toată ziua, toată noaptea, dacă mă culc și adorm din împrăștiere, mă asemăn cu un păstor care are oi și n-a închis ușa. Și a intrat lupul și le-a sfâșiat. Dacă noi căutăm să ne fure somnul din „Doamne, Iisuse...”, pe acea măsură, Bunul Dumnezeu ne ajută a birui patimile. 

Gândurile sunt săgeți diavolești și, dacă noi nu stăm de vorbă cu ele, atunci Duhul Sfânt ne dă puteri tari. În timpul zilei adunăm ori lumină, ori întuneric. În timpul zilei sunt unele goluri, și în golurile acelea dacă zic „Doamne, Iisuse...”, mă ajută Duhul Sfânt în timpul nopții.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 34)