Toți sfinții lui Dumnezeu și mai ales cei numiți „trezvitori”, arată că fără trezvie (atenție) nu ne putem mântui și nici nu ne putem ruga cum se cuvine lui Dumnezeu. „Fără atenție nu este rugăciune” (Sfântul Teofan Zăvorâtul). De asemenea, Avva Agaton, fiind întrebat de cineva care dintre osteneala trupească și păzirea cea dinăuntru este mai mare, a răspuns: „Asemenea este omul cu un pom. Deci osteneala trupească este frunza, iar păzirea dinăuntru este roadă. Și fiindcă este scris: Tot pomul care nu face roadă bună se taie și în foc se aruncă (Matei 7, 19), atunci toată osteneala noastră trebuie să fie pentru roadă, adică pentru păzirea minții” (Pateric, slova A, f. 5, București, 1828).

Dumnezeiescul Părinte Pimen cel Mare Egipteanul a arătat același lucru, zicând: „Pentru a ne mântui, nu avem nevoie de nimic, decât numai de minte trează” (Pateric, Cap. 135, f. 61).

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Urcuș spre Înviere, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1992, p. 152)