Dumnezeu este milostiv și I se face milă de noi, atunci când ne rugăm. Rugăciunea iartă toate păcatele, numai rugăciunea poate șterge greșeala. Să curățim întinăciunea. Strigă: „Am păcătuit, Dumnezeul meu!”, îngenunchează și curățește-o cu rugăciunea, căci altfel te vei gândi mereu la ea și te va îmbolnăvi. Atunci când omul se roagă, locul acela se sfințește și primește binecuvântare.

Numai cu rugăciunea omul poate îndrepta ura celorlalți. Păcatul este ca o umezeală, ca o ceață care ajunge până la cer. Așa cum un copil o strigă pe mama sa, tot astfel trebuie să strige și omul la Dumnezeu.

(Anastasie Malamas, Ca aurul în topitoare. Viața mucenicească a unui Iov al zilelor noastre, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 26)