În privinţa cititului, a citi pentru cunoaştere este un lucru, iar a citi pentru zidirea sufletului este alt lucru. În vederea primului lucru se citeşte mult, dar pentru al doilea nu trebuie să citiţi mult, ci, dacă ceva din cele citite ajunge în inimă, îndată să vă opriţi şi să chibzuiţi, străduindu-vă să vă lămuriţi acel lucru, iar cel mai mult să adânciţi în inimă acel gând. Este totuna cu a-l transforma în obiectul meditaţiei dumnezeieşti. Aşa să vă hrăniţi sufletul şi să-l faceţi să sporească, nu să turnaţi în el ca într-un sac.

(Sf. Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Ed. Egumenița, 2008, p. 15)