Trebuie, deci, şi voi să citiţi scrierile autorilor profani, aşa cum fac albinele.

Acelea nici nu se duc fără nici o alegere la toate florile, nici nu încearcă să aducă tot ce găsesc în florile peste care se aşează, ci iau cât le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu plăcere. Noi, dacă suntem înţelepţi, să luăm din cărţi cât ni se potriveşte nouă şi cât se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm.

Şi după cum, atunci, când culegem flori de trandafir dăm la o parte spinii, tot aşa şi cu nişte scrieri ca acestea, să culegem atât cât este de folos şi să ne ferim de ce este vătămător.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, omilia a XXII-a către tineri, III, în col. PSB, vol. 17, pp. 569-570)