Aşadar, se dovedeşte că liber este cel ce-şi urmează întotdeauna conştiinţa, care se sacrifică în mod liber, cel care împlineşte cu bărbăţie voia lui Dumnezeu. Dar cum să ajungem la această libertate? Libertatea poate fi educată în om aşa cum se educă voinţa. Voinţa este un concept familiar adolescenţilor. Voinţa, năzuinţa spre victorie, spre atingerea scopului urmări – în învăţătură, în muzică etc. – înseamnă efort. Asta înţelege oricine, şi la întrebarea: „Cine este mai liber, omul cu voinţă puternică sau cel lipsit de voinţă?”, toţi adolescenţii vor da acelaşi răspuns.

Aşadar, scopul educării adolescenţilor noştri este educarea voinţei, adică a libertăţii creştine. În lumea contemporană poate să-şi păstreze credinţa doar omul liber, omul care intră în această lume cu o percepţie neviciată asupra ei, care se conştientizează pe sine însuşi ca pe o persoană liberă în Hristos. Despre această libertate vorbeşte Apostolul Pavel, această libertate suntem chemaţi să o cultivăm în copiii noştri. Şi dacă vom reuşi să creştem din copiii noştri nişte oameni liberi, ei, intrând în lume, nu vor fi frânţi de ea, ci o vor transfigura.

Trebuie neapărat să-i imunizăm duhovniceşte pe copiii noştri prin introducerea în educaţia ortodoxă a bazelor asceticii, a luptei cu păcatul, a scoaterii la iveală şi nimicirii tuturor ideologemelor pervertite ale lumii contemporane. Suntem datori să-i învăţăm pe copii să „plivească ogorul” sufletului lor prin spovedanie şi prin atenţia la mişcările sufletului lor. Asta ne învaţă Biserica noastră şi sfinţii noştri, dar se înfăptuieşte prin efortul duhovnicesc autentic al tuturor: al părinţilor, al pedagogilor, al copiilor. (Pr. Alexie Uminski)

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor şi psihologilor ortodocşi, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, pp. 61-62)