adolescență
 

Permisivitatea în educația copiilor ‒ cântărită bine, aduce mari beneficii

Dispoziţia romantică a adolescenţilor şi absenţa experienţei de viaţă conduc la idealizarea lumii înconjurătoare. Nu interdicţia părinților este importantă, ci explicaţia în legătură cu aceasta.

Ai grijă, mulți vor doar puțină „carne”! ‒ scrisoarea Maicii Gavrilia către o fată a zilelor noastre

Ai grijă! – până va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină „carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit. Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă, pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. 

„Investiția” emoțională în copiii noștri ‒ baza echilibrului lor în adolescență

Principalul lucru pe care trebuie să-l înţeleagă părinţii este că problemele şi greutăţile, pentru copii, apar din familie. Fie între soţi există o relaţie proastă, fie copilul nu a primit în familie educaţia datorată, fie problemele sale nu preocupă pe nimeni.

Orice critică poate începe întotdeauna cu o încurajare

Lauda, încurajarea sunt ceea ce copilul aşteaptă de la noi la orice vârstă. Iar părinţii, mai cu seamă, trebuie să-i laude pe copii pentru realizările şi faptele lor simple, desigur, neajungându-se să facă dintr-un copil un „star”.

Iubirea la vârsta adolescenței ‒ minunată, atunci când e decentă

Problema iubirii este o problemă care are nişte limite pe care singur ţi le stabileşti şi trebuie neapărat să nu te afecteze, ci dimpotrivă, să te stimuleze. Depinde şi unde îl cunoşti pe celălalt. Dacă îl cunoşti în Biserică sau în viaţa Bisericii, sau în viaţa aceasta, care are tangenţă cu Biserica, este minunat.

„Mâncare de post aveți?”

Adevărul crunt este că noi, creștinii, clerici și mireni, suntem de obicei distanți, indiferenți, chiar ostili față de acești copii care sunt lipsiți de harul lui Hristos. Închiși în „carapacea” noastră, liniștiți în laurii postului nostru, nu ne interesează să dăm curaj și imbold mai ales tinerilor să participe la viața creștin-ortodoxă.

Între 12 şi 16 ani, adolescenții au nevoie de mai multă atenție în educația duhovnicească

Adolescenţii încetează să mai meargă la biserică pentru că părinţii lor nu acordă creşterii şi educaţiei duhovniceşti destulă atenţie. Ei îl duc pe copilul de patru ani la Împărtăşanie, la şapte ani îl duc la spovedanie – şi cred că aceasta este îndeajuns. Însă, între 12 şi 16 ani, copiii au nevoie de ceva mai mult. 

Adolescenţii au nevoie de un anumit fel de participare la viaţa Bisericii

Adolescentul nu mai are percepţia copilărească despre credinţă. El nu îi mai ascultă întru totul pe părinţii lui, însă nici la vârsta trăirilor duhovniceşti nu a ajuns. Pentru aceasta, nu trebuie descurajat, spunându-i doar să se roage şi să meargă la biserică.

Părinții să-l iubească pe copilul lor așa cum este

În loc să-l tot sfătuieşti şi să-l dojeneşti puţin câte puţin, pune-I mai bine această problemă Mântuitorului Hristos, Maicii Domnului şi Sfinţilor.

Revolta adolescentului și nevoia de emancipare ‒ drum spre suferință sau spre desăvârșire?

În adolescent are loc o adevărată răzvrătire la nivel psihologic, biologic, intelectual şi voliţional. O revoltă în toată regula. Toate acestea, existente în stare latentă, răbufnesc brusc şi neaşteptat şi declanşează stări pe măsură. Faptul că tânărul nu este îndrumat corect, nici de cei ai casei, nici de societate, atrage după sine urmări corespunzătoare.

Pagini