adolescență
 

Orice critică poate începe întotdeauna cu o încurajare

Lauda, încurajarea sunt ceea ce copilul aşteaptă de la noi la orice vârstă. Iar părinţii, mai cu seamă, trebuie să-i laude pe copii pentru realizările şi faptele lor simple, desigur, neajungându-se să facă dintr-un copil un „star”.

„Investiția” emoțională în copiii noștri ‒ baza echilibrului lor în adolescență

Principalul lucru pe care trebuie să-l înţeleagă părinţii este că problemele şi greutăţile, pentru copii, apar din familie. Fie între soţi există o relaţie proastă, fie copilul nu a primit în familie educaţia datorată, fie problemele sale nu preocupă pe nimeni.

Iubirea la vârsta adolescenței ‒ minunată, atunci când e decentă

Problema iubirii este o problemă care are nişte limite pe care singur ţi le stabileşti şi trebuie neapărat să nu te afecteze, ci dimpotrivă, să te stimuleze. Depinde şi unde îl cunoşti pe celălalt. Dacă îl cunoşti în Biserică sau în viaţa Bisericii, sau în viaţa aceasta, care are tangenţă cu Biserica, este minunat.

Între 12 şi 16 ani, adolescenții au nevoie de mai multă atenție în educația duhovnicească

Adolescenţii încetează să mai meargă la biserică pentru că părinţii lor nu acordă creşterii şi educaţiei duhovniceşti destulă atenţie. Ei îl duc pe copilul de patru ani la Împărtăşanie, la şapte ani îl duc la spovedanie – şi cred că aceasta este îndeajuns. Însă, între 12 şi 16 ani, copiii au nevoie de ceva mai mult. 

Interdicţiile părintești trebuie să fie însoţite de o explicaţie constructivă

Interdicţia trebuie să fie însoţită de o explicaţie constructivă şi competentă. Iar în afară de explicaţiile despre pericolele anumitor vicii este nevoie şi ca adolescentul să înţeleagă că noi suntem foarte îngrijoraţi în privinţa lui, să simtă dragostea părintească şi faptul că părinţii nu sunt indiferenţi.

În biserică adolescentul descoperă că există o relaţie vie cu Dumnezeu

Ceea ce este foarte important e ca părinţii să arate adolescentului că există o relaţie vie cu Dumnezeu şi că Domnul Însuşi aşteaptă de la noi această părtăşie.

Părinții să-l iubească pe copilul lor așa cum este

În loc să-l tot sfătuieşti şi să-l dojeneşti puţin câte puţin, pune-I mai bine această problemă Mântuitorului Hristos, Maicii Domnului şi Sfinţilor.

Adolescenţii au nevoie de un anumit fel de participare la viaţa Bisericii

Adolescentul nu mai are percepţia copilărească despre credinţă. El nu îi mai ascultă întru totul pe părinţii lui, însă nici la vârsta trăirilor duhovniceşti nu a ajuns. Pentru aceasta, nu trebuie descurajat, spunându-i doar să se roage şi să meargă la biserică.

Permisivitatea în educația copiilor ‒ cântărită bine, aduce mari beneficii

Dispoziţia romantică a adolescenţilor şi absenţa experienţei de viaţă conduc la idealizarea lumii înconjurătoare. Nu interdicţia părinților este importantă, ci explicaţia în legătură cu aceasta.

Vorbiți pe limba adolescenților numai cu atenţie şi cu înţelegere

Dacă un adolescent devine excentric şi nu se poartă aşa cum ar trebui cu părinţii, să nu uităm că în această vreme el îşi câştigă „imunitatea” de adult – iar aceasta nu poate fi considerată un lucru de neglijat.

Pagini