adolescență
 

Ai grijă, mulți vor doar puțină „carne”! ‒ scrisoarea Maicii Gavrilia către o fată a zilelor noastre

Ai grijă! – până va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină „carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit. Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă, pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. 

Orice critică poate începe întotdeauna cu o încurajare

Lauda, încurajarea sunt ceea ce copilul aşteaptă de la noi la orice vârstă. Iar părinţii, mai cu seamă, trebuie să-i laude pe copii pentru realizările şi faptele lor simple, desigur, neajungându-se să facă dintr-un copil un „star”.

„Investiția” emoțională în copiii noștri ‒ baza echilibrului lor în adolescență

Principalul lucru pe care trebuie să-l înţeleagă părinţii este că problemele şi greutăţile, pentru copii, apar din familie. Fie între soţi există o relaţie proastă, fie copilul nu a primit în familie educaţia datorată, fie problemele sale nu preocupă pe nimeni.

Cum să nu greşim în educaţia copiilor noștri

De ce indiferenţa prosperă atât de mult, chiar şi în acele familii în care copiii se nasc din pântecele unor mame care merg în mod regulat duminica la biserică, care cresc în tradiţia ortodoxă? „Repuneţi totul pe alte temelii: familie, educaţie, servicii sociale...” – a subliniat în cărţile sale Sfântul Paisie Aghioritul.

Pentru copii, orice interdicţie trebuie să aibă o explicaţie

Când copiii ajung la vârsta adolescenţei, interdicţiile şi chiar sfaturile trebuie reduse la minimum. A interzice ceva, în mod expres, e cu putinţă doar atunci când părinţii observă că fiul ori fiica lor se află într-o mare primejdie. Orice interdicţie trebuie să aibă o explicaţie.

Iubirea la vârsta adolescenței ‒ minunată, atunci când e decentă

Problema iubirii este o problemă care are nişte limite pe care singur ţi le stabileşti şi trebuie neapărat să nu te afecteze, ci dimpotrivă, să te stimuleze. Depinde şi unde îl cunoşti pe celălalt. Dacă îl cunoşti în Biserică sau în viaţa Bisericii, sau în viaţa aceasta, care are tangenţă cu Biserica, este minunat.

Între 12 şi 16 ani, adolescenții au nevoie de mai multă atenție în educația duhovnicească

Adolescenţii încetează să mai meargă la biserică pentru că părinţii lor nu acordă creşterii şi educaţiei duhovniceşti destulă atenţie. Ei îl duc pe copilul de patru ani la Împărtăşanie, la şapte ani îl duc la spovedanie – şi cred că aceasta este îndeajuns. Însă, între 12 şi 16 ani, copiii au nevoie de ceva mai mult. 

În biserică adolescentul descoperă că există o relaţie vie cu Dumnezeu

Ceea ce este foarte important e ca părinţii să arate adolescentului că există o relaţie vie cu Dumnezeu şi că Domnul Însuşi aşteaptă de la noi această părtăşie.

Părinții să-l iubească pe copilul lor așa cum este

În loc să-l tot sfătuieşti şi să-l dojeneşti puţin câte puţin, pune-I mai bine această problemă Mântuitorului Hristos, Maicii Domnului şi Sfinţilor.

Adolescenţii au nevoie de un anumit fel de participare la viaţa Bisericii

Adolescentul nu mai are percepţia copilărească despre credinţă. El nu îi mai ascultă întru totul pe părinţii lui, însă nici la vârsta trăirilor duhovniceşti nu a ajuns. Pentru aceasta, nu trebuie descurajat, spunându-i doar să se roage şi să meargă la biserică.

Pagini