adolescență

Dorința de libertate a adolescentului nu înseamnă să fie lăsat să facă orice

Problemele se ivesc atunci când părinţii sunt atât de severi, încât copiii încep să aibă resentimente faţă de ei. Chiar şi atunci când suntem nevoiţi să spunem „nu” cererii unui adolescent, trebuie să-l ascultăm cu atenţie şi să-i arătăm că am fi gata să lăsăm de la noi dacă nu ar exista un obstacol real. Altminteri, copiii vor înceta să ne mai spună dorinţele şi gândurile lor adevărate.

Ai grijă, mulți vor doar puțină „carne”! ‒ scrisoarea Maicii Gavrilia către o fată a zilelor noastre

Ai grijă! – până va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină „carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit. Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă, pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. 

Vorbiți pe limba adolescenților, cu atenţie şi înţelegere

Adolescenţii au nevoie să fie trataţi cu atenţie şi cu înţelegere. Ei nu încearcă să ne jignească în chip voit, să ne ofenseze şi să ne înjosească, ci, pur şi simplu, nu ştiu cum să se descurce în problemele lor. Este recomandat să ne amintim de perioada adolescenţei noastre, de experiențele şi trăirile noastre, de sentimentele şi greutăţile noastre, de aspiraţiile noastre, şi atunci ne va fi mult mai uşor să-i înţelegem pe copiii noştri.

„Când îmi îmbrăţişez prietena, simt o bucurie nespusă”

Atunci când îţi strângi în braţe iubita şi simţi bucurie cerească, zici: „Doamne, binecuvântează-mă şi ia-mi-o din braţe, ca să nu cad în păcat şi du-mă la maică-sa să-i cer mâna şi să facem nuntă, c-om avea casă, că n-om avea casă, dar, să fie, s-o îmbrăţişez şi eu cu harul Tău”. Acolo e pregustarea darurilor cereşti oferite de Dumnezeu familiei creştine.

Tinerețea – între distracție și căutarea fericirii

De ce mulţi dintre voi nu sunteţi fericiţi şi mulţumiţi la puţin timp după ce s-a încheiat distracţia?

Atracția adolescentului pentru situații riscante

Să nu uităm că deseori independenţa se dobândeşte prin „ispitire”: ceea ce este ilegal sau imoral exercită o atracţie asupra adolescentului, deoarece îi dă sentimentul că s-a întărit destul, încât să poată ignora interdicţiile. Adolescentul se dedă ispitei imaginare a atotputerniciei, ceea ce e mai probabil să se petreacă la adolescenţii care ori nu au avut limite în creşterea lor, ori au trăit foarte intens şi sufocant limitele pe care acum vor să le încalce. Această plăcere şi poftă a riscului implică un element de „beţie” emoţională.

Adolescența – prilej de maturizare

Este binevenit faptul că nimeni nu poate rămâne de neatins în ochii adolescenţilor. Astfel, de-idealizarea devine o parte constitutivă a maturizării cunoaşterii şi cauză a creşterii afective. Desigur, aceasta numai bine primită nu este de părinţii care de obicei ignoră procesele ei şi scopurile sănătoase cărora le slujeşte.

Trebuie să moară ceva în noi ca să putem crește sufletește

Sunt treceri care, mai ales de la copilărie la adolescenţă, pot fi izvorul unei crize, uneori chiar foarte dureroase. Dar dacă, într-un fel sau altul, refuzăm această nevoie de a muri, nu ne putem dezvolta, nu putem deveni persoane adevărate. 

„Gaudeamus Igitur!” – gând absolvenților și elevilor, părinților și colegilor dascăli

Mi-e greu să încep altfel decât cu aceste cuvinte: Vă iubesc! Ca elevi care treceți acum pe sub arcul de flori al absolvirii – mă gândesc inclusiv la cei de clasa a IV-a, da, da – faceți dovada că România merge mai departe. Știu, vă vor lipsi o parte din amintiri: fotografii, albume, rochii și costume, dansuri și urări de absolvire. Dar să nu vă ștergeți zâmbetul de pe buze. Ați învins! Ați învins o perioadă grea din istoria Țării. O perioadă în care ați fost, prin cumințenie și muncă, surpriza cea mai plăcută. Serioși. Atenți și iubitori.

Legătura dintre stima de sine și dobândirea independenței în adolescență

Independenţa se leagă strâns de preţuirea de sine. Cu cât adolescentul o câştigă mai mult pe a doua, cu atât scade tensiunea pentru dobândirea celei dintâi. Preţuirea de sine creşte odată cu susţinerea părinţilor şi se mişcă în ceea ce este firesc, dar scade cu presiunea datorată mesajelor negative primite despre sine însuşi. Desigur, lipsa preţuirii de sine a părinţilor va fi, cu siguranţă, transmisă mai departe şi adolescentului.

Pagini