adolescență

Copiii şi calculatorul: în captivitatea „cutiei inteligente”

Efectul educativ la majoritatea covârşitoare a jocurilor pe calculator este îndoielnic, pentru că sensul lor aproape întotdeauna se reduce la ucidere. Aţi observat cât este de greu să te dezlipeşti de ecranul televizorului: el te atrage ca un magnet. Ştii că nu arată nimic interesant, dar nu ai putere să te scoli şi să-l stingi. La fel este şi cu calculatorul.

Adolescenții și relația cu părinții ‒ „nebuniile” vârstei și nevoia de sprijin

Nu trebuie să vedem adolescența copiilor noștri doar ca pe o tranziție încărcată de teamă, ca pe o „nebunie” pe care ne este frică să o confruntăm. Adolescența vine „la pachet” și cu multe schimbări pozitive, care merită toată atenția noastră. Adolescenții au o dorință arzătoare, unică și profundă, pentru adevăr și dreptate, o gândire care caută însetată ceea ce este corect. Părinții sunt datori să-i ajute pe copiii lor în această grea și hotărâtoare perioadă a vieții lor.

Ascultarea adevărată, premisa unei comunicări reale

De multe ori avem impresia că dacă suntem împreună cu celălalt, în aceeaşi cameră – privind la televizor, de exemplu – petrecem timp împreună. Realitatea este însă că fiecare este cu el însuşi, cu gândurile, planurile şi îngrijorările lui. Chiar dacă îl auzim pe celălalt – auzim cuvintele pe care le spune – nu înseamnă că îl şi ascultăm, pentru a înţelege cu adevărat cum se simte în situaţia respectivă.

Lupta adolescentului pentru independență

Adolescenţii care lucrează dobândesc mai repede o autonomie, în timp ce aceia care-şi continuă studiile o dobândesc mult mai târziu. Legătura foarte strânsă cu mediul protector al familiei, care se păstrează la noi, întârzie găsirea unui serviciu potrivit şi face ca munca în adolescenţă să fie un mod de independenţă nedorit atât de părinţi, cât şi de adolescenţi. 

„Vorba ieșită din gură nu se mai întoarce!”

Iată cum o izbucnire involuntară, întâmplătoare, a emoțiilor negative șterge cu buretele roadele a mulți ani de educație responsabilă. De acum înainte, oricât s-ar strădui mama să-și șteargă vina, fiica nu mai vede în sine însăși „prințesa”, „fata de aur a mamei”, ci „toanta nenorocită”. Aceasta este o nenorocire uriașă, o catastrofă sufletească, fiindcă vorba ieșită din gură nu se mai întoarce!

Pentru copii, orice interdicţie trebuie să aibă o explicaţie

Când copiii ajung la vârsta adolescenţei, interdicţiile şi chiar sfaturile trebuie reduse la minimum. A interzice ceva, în mod expres, e cu putinţă doar atunci când părinţii observă că fiul ori fiica lor se află într-o mare primejdie. Orice interdicţie trebuie să aibă o explicaţie.

Părinţii ar trebui să fie prieteni cu autoritate pentru copiii lor adolescenţi şi nu conducători autoritari

Relaţiile noastre cu copiii, odată cu instaurarea pubertăţii, ar trebui să fie revizuite. Ceea ce este acceptabil pentru elevii de 8-10 ani nu mai poate fi acceptat de adolescenţi. 

Arta de a pune limite copiilor noştri

În evoluţia unei persoane, adolescenţa este o etapă importantă, frumoasă, dar, în aceeaşi măsură, dificilă, problematică. Ea reprezintă trecerea între copilărie şi maturitate, motiv pentru care este marcată şi de tensiuni, de oscilaţii pentru definirea propriei identităţi.

(Video) „Dragi tineri, nu vă jucați cu viața!” – Pr. Visarion Alexa

„Dacă vreți să nu ajungeți pacienți de psihiatrie depuneți tot efortul ca să nu ajungeți acolo. Dacă nu puteți dormi, dacă aveți atacuri de panică înaintea examenelor, înaintea situațiilor mai grele, dacă aveți o stare interioară foarte tristă care nu trece cu nimic, astea sunt semnele că am putea fi viitorii pacienți de psihiatrie. De aceea vă spun că trebuie să începeți în viața dumneavoastră un program spiritual. Este musai!” Fragment din „Curs de supraviețuire urbană” susținut de Părintele Visarion Alexa la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Moldova, Iași 2019.

Certurile dintre adolescenți și părinți – prilej de ruptură sau de maturizare?

Adolescentul este încercat de tendinţe contradictorii, de îndoieli şi oscilaţii, pe care le administrează cu greu. Adolescenţa devine, astfel, vârsta cea mai conflictuală la nivel interior. Părinţii nu înţeleg împotrivirea copiilor lor, sunt dezamăgiţi din cauză că le sunt înşelate aşteptările, în timp ce, de fapt, aceasta este doar o treaptă către următorul stadiu al maturizării.

Pagini