adolescență

Sufletul copilului caută adevărul, dreptatea, dragostea şi blândeţea

În vremea de acum, copiii, de îndată ce-au crescut puţin, se consideră maturi şi îşi doresc să fie independenţi, părăsind casa părintească. De obicei pribegesc un timp şi apoi se întorc acasă. Trebuie să ne rugăm pentru ei. Este bine să ne rugăm cu cuvinte proprii, fiindcă Dumnezeu primeşte rugăciunile care vin din inimă. Aceşti copii n-au plecat în zadar. Copiii puteau să plece şi din cauză că în viaţa părinţilor există anumită probleme: discuţii aprinse, certuri, iar sufletul copilului nu poate suporta acestea.

Adolescenţii şi formarea caracterului

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care noi, ca părinţi, îl putem transmite copiilor este să facă cele mai bune alegeri în viaţă. Dar a alege cu înţelepciune presupune uneori amânarea gratificaţiei. Deci, cum ar putea fi învăţaţi să aleagă „ce trebuie”, în momentul în care se confruntă cu situaţii ce le oferă o satisfacţie imediată? Mark Gregston, fondator şi director al unei şcoli terapeutice pentru adolescenţi cu probleme, autor a numeroase cărţi, oferă câteva sugestii pentru părinţi.

Oferiți copiilor contextul de a-și face prieteni adevărați – pentru a nu cădea în capcana prietenilor virtuali

Oferiți-le timp, bucurii, plăceri mai mari decât acestea, plimbări, excursii. Încurajați-i să aibă prieteni din ăștia cu picioare, cu mâini, vii, cu care să se întâlnească. Mergeți la locuri de joacă. Întâlniți-vă cu prietenii, oferiți-le ocazia copiilor de a avea prieteni. Lăsați-i să joace fotbal, duceți-i la dans. Și la restul mai puneți limite.

Cum s-ar mai putea însufleţi tineretul de azi?

Din păcate, s-a ajuns ca modernismul acesta să topească tot elanul tineretului nostru, prin televizor, calculator, sport, călătorii prin toată lumea. Unitatea cea mai puternică a unei naţii este credinţa, legată de Biserică şi prin ea să luptăm.

Biruința lui Hristos în viața adolescentului

În lupta pe care adolescentul o duce, fără să își dea seama, împotriva vrăjmașilor nevăzuți, îl are însă pe Hristos de partea sa. Prin urmare, pe calea ce duce la Înviere, lupta adolescentului, în care este implicat și Hristos, se preface de la sine în biruință.

Tinerețea – între distracție și căutarea fericirii

De ce mulţi dintre voi nu sunteţi fericiţi şi mulţumiţi la puţin timp după ce s-a încheiat distracţia? De ce vă simţiţi goi pe dinăuntru şi ajungeţi chiar la disperare? De ce distracţia voastră, aşa cum îmi mărturisiţi, vă duce uneori la cele mai mari rele?

Vorbiți pe limba adolescenților, cu atenţie şi înţelegere

Adolescenţii au nevoie să fie trataţi cu atenţie şi cu înţelegere. Ei nu încearcă să ne jignească în chip voit, să ne ofenseze şi să ne înjosească, ci, pur şi simplu, nu ştiu cum să se descurce în problemele lor. Este recomandat să ne amintim de perioada adolescenţei noastre, de experiențele şi trăirile noastre, de sentimentele şi greutăţile noastre, de aspiraţiile noastre, şi atunci ne va fi mult mai uşor să-i înţelegem pe copiii noştri.

În biserică adolescentul descoperă că există o relaţie vie cu Dumnezeu

Ceea ce este foarte important e ca părinţii să arate adolescentului că există o relaţie vie cu Dumnezeu şi că Domnul Însuşi aşteaptă de la noi această părtăşie.

(Video) Pr. Visarion Alexa: „Un tânăr care nu are viață spirituală este un candidat perfect la depresie”

Un tânăr care nu lucrează cu viața lui interioară, nu ascultă muzică complexă, nu consumă artă, nu se roagă, nu are viață spirituală, este un candidat perfect la depresie. Dacă luați în serios treaba aceasta, viața voastră capătă alte aspecte. Veți înțelege că fără viață spirituală viața voastră va deveni cenușie. Fragment din „Curs de supraviețuire urbană” susținut de Părintele Visarion Alexa la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Moldova, Iași 2019.

Îndemnuri către tineri ale IPS Teofan: „Voi sunteţi lumina care nu trebuie să se stingă”

„Voi, tinerii, şi cei asemenea vouă, sunteţi aluatul care dospeşte toată frământătura, sunteţi lumina care nu trebuie să se stingă. E bine să vă păstraţi entuziasmul pe care îl aveţi şi să îl trăiţi în legătură cu Biserica. Voi sunteţi chemaţi să nu fiţi singuri, ci împreună cu ceilalţi, pentru a constitui aluatul care dospeşte frământătura celor din jur. Aceasta o faceţi dând mărturie prin viaţa creştină pe care încercaţi să o trăiţi, dând mărturie bucuriile trăite în Biserică.”

Pagini