adolescență

Certurile dintre adolescenți și părinți – prilej de ruptură sau de maturizare?

Adolescentul este încercat de tendinţe contradictorii, de îndoieli şi oscilaţii, pe care le administrează cu greu. Adolescenţa devine, astfel, vârsta cea mai conflictuală la nivel interior. Părinţii nu înţeleg împotrivirea copiilor lor, sunt dezamăgiţi din cauză că le sunt înşelate aşteptările, în timp ce, de fapt, aceasta este doar o treaptă către următorul stadiu al maturizării.

Momente delicate în creşterea copiilor – plecarea fiului risipitor

Cine poate vorbi despre durerea pe care o încearcă o mamă văzându-şi copilul – chiar şi tânăr adult fiind – că o ia pe căi greşite? Şi, din nefericire, nu e doar cazul familiilor „fără Dumnezeu”, ci chiar şi în familii credincioase au loc astfel de drame. Ce putem face, ca şi părinţi, în faţa realităţii unui fiu risipitor care ne pleacă din casă, care pleacă din Biserică şi nu ştim dacă se va mai întoarce vreodată?

Bucură-te de tinerețe alături de Dumnezeu

„La tinerețe e bun un program, dar mai ales este folositor să-ți asculți ritmul trupului tău, ritmul firii tale și ritmul pe care l-a pus Dumnezeu în creație: dimineață, seară, și dacă ascultăm acest ritm, atunci vom putea să ne bucurăm și de tinerețe, și de prezența lui Dumnezeu și să facem acel mult pe care ni-l cere tinerețea. ”

Adolescenții au nevoie de dialog viu și de disponibilitate din partea părinților

Adolescenţii au nevoie de dragoste necondiţionată, de un spaţiu fizic şi emoţional, de prieteni, de tradiţie, de limite (aşa încât să devină responsabili şi să înveţe să trăiască în comunitate şi în societate), precum şi de disponibilitatea celor adulţi. Adică, o recunoaştere înăuntrul nostru, vie şi nu pur şi simplu intelectuală, a personalităţii lor şi a spaţiului vital pe care ei îl cuceresc încet, încet.

Conflictele cu adolescenţii, între control şi neglijare

Relaţiile părinţilor cu copiii lor adolescenţi trec în mod inevitabil prin perioade de criză. Aceste momente tensionate nu reprezintă nicidecum un semn că relaţia nu este funcţională sau că adultul nu este un părinte suficient de bun.

Străduiți-vă să fiți și prieteni ai copiilor voștri!

Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru copiii voştri, cereţi preotului să facă molitfe pentru ei, mergeţi cu ei la locurile sfinte. Străduiţi-vă să fiţi prieteni ai copiilor voştri.

Arta de a pune limite copiilor noştri

În evoluţia unei persoane, adolescenţa este o etapă importantă, frumoasă, dar, în aceeaşi măsură, dificilă, problematică. Ea reprezintă trecerea între copilărie şi maturitate, motiv pentru care este marcată şi de tensiuni, de oscilaţii pentru definirea propriei identităţi.

Adolescența – prilej de maturizare

Este binevenit faptul că nimeni nu poate rămâne de neatins în ochii adolescenţilor. Astfel, de-idealizarea devine o parte constitutivă a maturizării cunoaşterii şi cauză a creşterii afective. Desigur, aceasta numai bine primită nu este de părinţii care de obicei ignoră procesele ei şi scopurile sănătoase cărora le slujeşte.

Relația adolescentului cu părinții – îndepărtare sau apropiere?

Deşi deseori dau impresia că s-au dezlegat sufleteşte şi psihic de părinţii lor, în multe studii s-a dovedit că ei se simt afectiv foarte aproape de ei şi-i respectă. Atunci când este vorba de alegeri de perspectivă îndelungată (educative sau profesionale) iau foarte serios în vedere părerea părinţilor lor, de multe ori mai mult decât părerea celor de o vârstă cu ei.

Iubirea la vârsta adolescenței ‒ minunată, atunci când e decentă

Problema iubirii este o problemă care are nişte limite pe care singur ţi le stabileşti şi trebuie neapărat să nu te afecteze, ci dimpotrivă, să te stimuleze. Depinde şi unde îl cunoşti pe celălalt. Depinde de decenţa cu care tratezi lucrurile.

Pagini