IPS Teofan: „Copiii sunt izvor de bucurie, de bine şi de binecuvântare pentru întreaga familie”

„Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”, pare să spună mama născătoare de mulţi copii, precum Isaia profetul odinioară. „Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi răzbunător”, pare să spună împreună cu împăratul David tatăl ocrotitor al familiei cu mulţi copii. Tot el se fericeşte, văzându-se înconjurat de fii şi fiice, zicând: „Fericit este omul care-şi umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşul său în poartă”.

Să fim pătrunşi de adevărul că aducerea pe lume a unui copil este izvor de bucurie, de bine şi de binecuvântare pentru întreaga familie. Să întrebăm mamele în vârstă şi pe soţii lor, care au adus pe lume mulţi copii, şi ne vor spune că nu regretă nici un moment faptul de a fi avut o familie numeroasă. Vor zice că a fost greu, au fost şi momente de cumpănă, dar acum, spre apusul vieţii pământeşti, se bucură că au avut mulţi copii. Să întrebăm şi femeile sau bărbaţii în vârstă care n-au avut copii şi toţi, aproape toţi, vor mărturisi tristeţea de a fi fost lipsiţi de copii sau de a se fi lipsit ei înşişi, prin avort sau anticoncepţionale, de naşterea de prunci.

Să privim la familiile care şi astăzi au, prin mila Domnului, mulţi copii. Le este greu, au dificultăţi materiale mari, dar bucuria le este pe măsură în cele mai multe cazuri. Copiii se ajută unul pe altul, se obişnuiesc de mici cu greutăţile vieţii, devin mai curajoşi în faţa obstacolelor, căci au experimentat de mici depăşirea lor. În asemenea familii, dragostea între fraţi şi surori este mare, spiritul de jertfă le defineşte viaţa, se mulţumesc cu puţin, sunt mai generoşi, altruişti şi, în genere, acceptă mai uşor unele privaţiuni sau neîmpliniri personale. Relaţia lor cu părinţii este frumoasă: îi ajută, îi înţeleg, îi iubesc.

Cele spuse mai sus nu sunt imaginare, nu sunt invenţii, cum poate ar gândi cineva, ci sunt izvorâte din constatări personale, din viaţa unor familii de preoţi sau de credincioşi cu mulţi copii, familii care împodobesc şi astăzi unele parohii ortodoxe din ţară şi din străinătate. În aceste familii, în ciuda aparenţelor, bucuria este la ea acasă. Sunt uneori lipsuri, alteori dorinţa de a avea bunuri materiale mai multe, sunt nopţi nedormite şi momente de cumpănă, dar bucuria de a fi mulţi, de a fi împreună, de a fi sub ocrotirea lui Dumnezeu este imensă.

„Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” (Isaia 8, 18), pare să spună mama născătoare de mulţi copii, precum Isaia profetul odinioară. „Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi răzbunător”, pare să spună împreună cu împăratul David (Psalmul 8, 2) tatăl ocrotitor al familiei cu mulţi copii. Tot el se fericeşte, văzându-se înconjurat de fii şi fiice, zicând: „Fericit este omul care-şi umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşul său în poartă” (Psalmul 126, 5). Şi mai presus de toate se aude glasul Mântuitorului Hristos în inima unei familii binecuvântate cu mulţi copii: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 14), căci „oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte” (Marcu 9, 37). Şi „de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18, 3).

(Fragment din Pastorala la Nașterea Domnului, 2011. Puteți citi cuvântul integral aici)

De la același autor

Ultimele din categorie