Atunci când vezi că fetele pe care le cunoşti sau femeile în vârstă se fardează şi se machiază din plin, pentru a arăta mai bine, cum le poţi spune că celor credincioşi nu le stă bine vopsiţi astfel?

Dacă sunt apropiate de dumneavoastră şi le puteţi spune aceasta cu tact, atunci este bine să faceţi acest lucru.

O fată tânără însă face aceasta doar ca să se prostească, iar rudele o pot apostrofa că îşi toarnă atâta machiaj pe faţă. Mai grav este atunci când o femeie în vârstă tinde să arate ca o fetiţă. Aceasta înseamnă că ea vrea să fugă de evoluţia firească a vieţii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. În spatele acestui lucru este tendinţa de a părea, nu de a fi, tendinţa de a arăta ca cineva, iar nu de a fi astfel.

Bătrâneţea cinstită are multe avantaje şi Domnul dă omului daruri pentru fiecare vârstă. A nu vedea şi a nu înţelege acest lucru nu este deloc înţelept, la fel cum nu e bună încercarea de a părea altcineva decât cel care eşti. Astfel e şi cu soţii care au trăit treizeci – patruzeci de ani împreună şi care încearcă să aibă o atitudine de proaspăt căsătoriţi aflaţi în luna de miere.

Cea mai mare minciună în aceste situaţii este refuzul de a accepta calea din viaţă pe care ne-a pregătit-o Domnul. Sigur că omul credincios nu poate fi de acord cu astfel de lucruri. Poate că este bine că astăzi există mijloace de întreţinere care îţi permit să arăţi tânăr până la moarte sau să ai dinţi sau să nu-ţi miroasă gura. Dar creştinul, având grijă de felul în care arată fizic, trebuie să corespundă întotdeauna vârstei sale şi din punct de vedere spiritual. Curăţia firească şi hainele decente trebuie să caracterizeze felul cum arată omul credincios.

(Preot Maxim Kozlov, Familia - ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 296-297)