Ce aduce nou un copil?

Creşterea copiilor

Ce aduce nou un copil?

    • Ce aduce nou un copil?
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Copilul aduce împlinire, bucurie, gustul purităţii, al nevinovăţiei, al frumuseţii, al neprihănirii. Nu cred că este nevoie să pledăm pentru naşterea de prunci. Este un lucru de la sine înţeles. Copilul aduce mult sprijin în ceea ce priveşte consolidarea căsniciei. Copilul îi uneşte pe cei doi soţi, cum se spune. Este binevenit şi pentru că îi provoacă pe cei doi soţi la ieşirea din egoismul în doi.

A avea copii este un lucru nedorit astăzi: presupune durere, grijă, oboseală, stres, efort financiar. Ce aduce nou un copil?

Din experienţa mea, cred că se revine încet-încet la naşterea mai multor copii într-o familie. Cred că sunt puţini cei care nu-şi doresc copii deloc din motivele pe care le-aţi enumerat. Nu se poate pierde instinctul firesc de a naşte copii. Eu cunosc în jurul meu familii care au trecut nu numai peste doi, ci şi peste trei şi peste patru copii şi chiar şi peste mai mulţi. Copilul aduce griji, oboseală, efort de toate felurile, dar se inscrie în firescul vieţii. Cine refuză să nască se aşază în postura de a-şi condamna propria naştere. El nu ar fi existat dacă părinţii lui ar fi gândit la fel. Aşa a făcut Dumnezeu lumea ca să ne naştem şi ca să naştem. Copilul aduce împlinire, bucurie, gustul purităţii, al nevinovăţiei, al frumuseţii, al neprihănirii.

Nu cred că este nevoie să pledăm pentru naşterea de prunci. Este un lucru de la sine înţeles. Copilul aduce mult sprijin în ceea ce priveşte consolidarea căsniciei. Copilul îi uneşte pe cei doi soţi, cum se spune. Este binevenit şi pentru că îi provoacă pe cei doi soţi la ieşirea din egoismul în doi. Împreună, de acum se vor raporta la al treilea, în care se regăsesc amândoi în egală măsură, la modul foarte propriu, dar care reprezintă o persoană aparte. Cu toate acestea, trebuie spus că însoţirea celor doi reprezintă căsnicia în sine; copilul este rodul căsniciei. Odată crescuţi mari, copiii se desprind de părinţi şi cei doi soţi rămân mai departe, până la sfârşit, împreună. Spun acest lucru pentru că există ispita foarte frecventă de a face din relaţia cu copilul un substitut pentru relaţia cu celălalt soţ. Sunt mulţi părinţi care se refugiază în relaţia cu copiii, încercând astfel să evite dificultăţile şi mai ales solicitările relaţiei cu celălalt soţ.

(Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, Între iluzia împlinirii şi certitudinea eşecului, Editura Bizantină, pp. 58-59)