„Există o fetiță la Buzău, care a fost foarte tristă, primind un test acolo la școală, să spună viața sfântului al cărui nume îl poartă. Și fetița s-a supărat, pentru că pe ea o chema Roxana. Toți din clasă au zis: „Gata! Facem!”. Roxana, pauză de masă. Și s-o dus părintele profesor și zice: „De ce plângi, fată? Păi părinte, n-am ce sfânt să povestesc. Fată, da-i simplu, e simplu din cale-afară! Fii atentă: du-te și adoptă un sfânt.”. Fetița cred că s-a uitat la părinte, zice: „Ăsta-i după liturghie sigur! Cum părinte? Ce, când? Da, draga mea. Zice: Du-te în biserică și adoptă un sfânt. Uită-te bine, vezi.” 

Bun! A trecut o săptămână. Ajunge părintele la școală și-i întreabă pe copii. Știți cum, pe profesor când îl prinzi că nu-i pregătit, zice: „Ce-ați avut de pregătit pentru astăzi?” El pune presiunea pe copii, știți? Și toți au dat cu mâna pe sus, numai Roxana zice:

– „Eu! Eu! Pe mine nu mă mai cheamă Roxana!”

– „Auleu! Dar cum te cheamă?”

– „Pe mine mă cheamă Paraschiva!”

– „Cum?”

– „Simplu! M-am dus în biserică, m-am uitat în stânga, în dreapta, la sfinți și-am adoptat-o pe Sfânta Paraschiva.”

– „De ce?”

– „Pentru că mi-a zâmbit!”

Să știți că noi îmbătrânim cu profesorii noștri zâmbitori în suflet. Eu nu sunt doar Necula Constantin. Sunt și doamna Ileana, învățătoarea și a doua Ileană și domnul Florin Sindrilaru, profesorul meu de limba română, ba chiar și profesorii mei de chimie și fizică, mai au câte-o tresărire așa în mine din când în când. Noi suntem suma sfinților care ne-au zâmbit și suntem trecuți pe numele profesorilor noștri.”

Fragment din conferința „Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire”. Evenimentul a fost organizat de către Asociația „Prorelis”, în data de 12 mai 2016, şi l-a avut ca invitat pe Părintele Constantin Necula.

Vă recomandăm să urmăriţi înregistrarea completă a conferinţei, aici.