Iadul este plin de suflete care nădăjduiau să ajungă în Rai. Nădejdea aceasta fără fapte de pocăinţă este mincinoasă şi aceasta este de la vrăjmaşul. Vreţi să cunoaşteţi cum trebuie să trăim fără nădejde mincinoasă?

Dumnezeu nu ascultă pe cineva care doar zice: «Doamne, am greşit, iartă-mă!», căci pocăinţa înseamnă înfrânare şi smerenie. Deci Dumnezeu cunoaşte inima, şi dacă este înfrân­tă şi smerită Se îndură de dânsa. 

Nu vreau să contăm doar pe Mila lui Dumnezeu fără să ţi­nem cont şi de viaţa şi faptele noastre. Un proces mântuitor implică nu numai harul lui Dumnezeu, ci şi faptele tale. Măcar să te găsească pe drum!

Lupta e să fiu pe drum, dar să fiu sincer cu lupta! Raiul nu se dobândeşte cu miorlăială, cu milogeală, ci cu eroism. Să-L pui pe Dumnezeu în situaţia să-ţi dea harul cu plăcere – să te ridici, să rupi din tine pentru alţii, să-ţi pui viaţa interioară la punct, să gândeşti frumos, să ştii să suferi pentru Adevăr! Şi chiar pentru fratele tău. Atunci harurile vin din abundenţă.

(Iată duhovnicul: părintele Arsenie Papacioc, vol. II, Editura Sophia, 2006, p. 144)