Originea răului în viața omului, a fiecăruia în parte, este aderarea liberă la sugestia îngerului căzut că Dumnezeu e undeva departe, sus, că nu e „chiar așa de bun și iubitor”, ba, uneori e de-a dreptul sever și răzbunător și că El urmărește să ne pedepsească de fiecare dată când greșim și, mai ales, să ne lase fără nicio plăcere și bucurie pământească. De exemplu, El ar putea fi dușmanul plăcerii mele vinovate de a zăbovi duminica dimineață în pat până la prânz, după o săptămână așa de grea și stresantă!

Dacă am urmări motivele pentru care nu ne rugăm sau nu ne ducem la biserică, am vedea că ne recunoaștem în motivele „arhetip” ale celor care au refuzat să se ducă la ospățul de nuntă al Fiului de Împărat! Ce au aceste motive în comun? Lipsa credinței că Acela e Împăratul și că viața mea are vreo legătură cu Ospățul Lui. Ospățul Lui pare un moft, pur și simplu o pierdere de timp, pe lângă problemele mele! Și așa este și va fi, până când omul se va dumiri că viața lui este darul Acestui Împărat și că i s-a dat ca să facă din ea un Ospăț de nuntă și nu să-și cumpere boi și să-și are țarina... Boii, țarina, plăcerea de a fi cu nevasta cea tânără și iubitoare și toate celelalte „probleme” ale omului sunt derizorii dacă nu sunt pregătire și prelungire a Ospățului de Nuntă!

Cum să facem noi să pricepem asta? Inima mea plânge de durere că am putea muri alergând după boi, sau jucându-ne cu mireasa sau mirele, fără să fi bănuit măcar sensul real al vieții noastre aici, pe pământ!

Dar nu deznădăjduiesc pentru că, iată, în fiecare omuleț e o tresărire, o întrebare, un licăr de nădejde că ar putea să se convingă pe sine să lase toate și să urmeze Celui Ce ne-a adus Bucuria pe care nimeni și nimic nu o mai poate lua de la noi dacă ne îndurăm să intrăm în ea.

Ce să facem pentru asta?

Să ascultăm glasul durerii, al neliniștii, al angoaselor și depresiilor noastre și, încetând să ne mai acuzăm pe noi înșine și unii pe alții, să lăsăm toate și să luăm în serios făgăduințele pe care ni le face Dumnezeul de Care fugim.

(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredințare, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 30-31)