Am vrut să intru în inima voastră. Și nu eu, ci să deschid inima voastră, și urechile, și mintea pentru învățătura lui Hristos. Nu atât predica Lui, cât faptele lui Hristos. Ce a făcut, cum a trăit și cum a murit pentru ceea ce a spus... N-am văzut niciun predicator musulman, sau mai știu eu cum, care să moară cum a murit Hristos. La musulmani, pentru Mahomed marea lui bucurie a fost că a fost în stare să sară douăzeci-treizeci de metri... Iar Buda, un alt mare predicator, a spus și lucruri bune, adică predica trăirea în asceză, să te supui legilor lui Dumnezeu, să reflectezi și a murit intoxicat cu carne de porc, deși el nu mânca porc.... Aceștia sunt marii predicatori!

Singurul Predicator Care Și-a dat viața pentru învățătura Lui a fost Iisus. Și-a dat-o nu așa, că I-au tăiat capul sau L-au împușcat, sau a venit cineva cu o bombă, ci Și-a dat-o într-un chin înspăimântător. Prin chinul pe care L-a suferit, prin crucea Lui, prin suferința Maicii Sale văzând pe Fiul său ajuns la cea mai de jos treaptă a tâlharilor, prin Sângele Lui a întemeiat Biserica, în mod spiritual întâi, iar apoi în mod vizibil și istoric a înființat-o la Cincizecime, la Pogorârea Sfântului Duh. Toate într-o umilință și într-o dragoste și o iertare desăvârșită...

Eu nu zic să fim ca El, căci cine poate fi ca El, ca Mântuitorul? Dar măcar, cât de cât, să mergem pe urma pașilor Lui.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonifaciu, Bacău, 2009, p. 244)