Același Apostol Pavel ne invită să medităm și asupra faptului că Hristos a murit pentru noi pe când noi eram păcătoși. Adu-ți aminte că a fost vreme în care tu nu L-ai cunoscut pe Hristos, pentru că, deși am crescut într-o familie credincioasă, fiecare dintre noi, uitându-se în urma, vede câte neajunsuri, câte confuzii a vut în mintea sa, în drumul către perceperea dreaptă a lui Dumnezeu. Și cu toate acestea, tu Îl iubeai pe Dumenzeu, veneai înaintea Lui, te rugai, plângeai, primeai iertare, te bucurai și-ți părea ca ai tot ce-ți trebuie. Dar de la o vreme descoperim cât de nedesăvârșiți eram noi: credeam tot felul de ciudățenii. „A, eu credeam că Maica Domnului s-a născut prin coastă...” sau „eu credeam cutare sau cutare lucru”. Și cu toate acestea, Dumnezeu căuta spre tine. Făceai o grămadă de fapte păcătoase despre care credeai că sunt bune, și Dumnezeu te ierta.

Așa să vezi și pe aproapele tău: că dacă săvârșește vrea greșeală, o face din neștiință și că Dumenzeu îl judecă în această neștiință, și că vede ceea ce tu nu vezi. Și asa cum te vedeai pe tine când aveai atâtea lipsuri - dar dacî te-ai fi văzut de-a lungul vremii ieșind din labirinturile neștiinței și ale neputinței, te-ai fi osândit - așa să judeci și pe aproapele.

Așadar, să nu uitam că Dumenzeu îl iubește pe fiecare în starea în care este și cunoaste despre fiecare dintre noi lucrurile pe care noi nu le știm, pentru că noi judecăm la arătare, iar Dumnezeu judecă cele de taină, vede și pocăința viitoare pe care noi nu o vedem. În acest fel să ne apropiem de oamenii din fața noastră, de oamenii care nu ne plac, care ne irită, ne tulbură, ne nemulțumesc: întrebandu-ne întotdeauna ce gândeste Hristos despre acest om și spunându-ne că Hristos a murit pentru el și prin aceasta și-a arătat desăvârșita dragoste pe care o are pentru tine, și pentru el!

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, pp. 44-45)