Dar se poate întreba cineva ce are de-a face acest lucru cu noi, care încercăm să ducem, după putințe, o viață creștin-ortodoxă sinceră? Acest lucru ne afectează în multe privințe, dacă suntem suficient de smeriți să vedem că mediul nostru, prin faptul că este anormal, ne perturbă indiscutabil viața. Întrebarea care se pune este: ce putem face?

Există două atitudini greșite față de viața din jurul nostru pe care le adoptă mulți ortodocși din zile noastre. Cea mai răspândită este adaptarea la spiritul veacului. Lipsindu-le un exemplu puternic în părinții lor, mulți tineri ortodocși nu sunt nici măcar conștienți că trebuie să lupte împotriva acestei ispite universale a acestei epoci „narcisiste”. Ei se amestecă bucuros cu lumea anticreștină din jurul lor. Iar acesta înseamnă moartea sufletului. În calitate de creștini trebuie să fim diferiți de lume și să-i învățăm pe copii noștri să observe această diferență. Altfel nu ne putem numi creștini, și chiar creștini ortodocși.

 

(Ne vorbește părintele Serafim Rose - Scrisori, traducere de Ștefan Francisco Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2003, p. 15)