Unii oameni spun: „Ce șansă mare au oamenii bogaţi care locuiesc în palate şi dispun de toată comoditatea!”. Însă, adevărul este că sunt cu adevărat fericiţi cei care au reuşit să-şi simplifice viaţa şi să se elibereze de „jugul” progresului lumii de azi, de comoditatea lucrurilor materiale...

Este important ca şi pentru laici să se pună accentul pe simplitate, deoarece sunt multe lucruri pe care ei le fac, dar care nu le sunt necesare și care ajung, în final, să-i copleșească. Să li se vorbească de asceză, spunându-le că, dacă vor să scape de anxietate, trebuie să-şi simplifice viaţa.

Oamenii au prea mult lucruri de făcut, au prea multe obligaţii de îndeplinit. În multe familii, ambii părinţi lucrează şi nu au timp să se ocupe de proprii copii. Rezultatul este apariţia oboselii şi a nervozităţii. Aşa se face că problemele mici se transformă în unele greu de soluţionat, care pot degenera până la urmă în divorţuri. Dar dacă fiecare familie ar reuşi să-şi simplifice viaţa, ar găsi astfel odihnă şi bucurie. Consecinţele stresului sunt catastrofale şi este importantă detaşarea de lucrurile inutile.

Se întâmplă uneori că unele persoane, chiar credincioase, să nu fie capabile să trăiască în comuniune cu ceilalţi, indiferent de spaţiul fizic de care dispun (chiar dacă locuiesc, de exemplu, într-o casă foarte mare) şi asta din cauza faptului că nu L-au primit în inimile lor pe Dumnezeu, nu au receptat iubirea Lui pentru ei.

Mulţi dintre oameni nu văd folosul în a se confrunta cu diferite dificultăţi, în a avea diferite lipsuri, de orice fel. Dar, dacă ar încerca să gândească în termeni ascetici şi să trăiască mai simplu, ar putea să găsească liniştea pe care o caută atât de mult. Însă, nefăcând acest lucru, sunt copleşiţi de griji şi de disperare. Astfel de oameni îşi spun: „Cutare a reuşit să construiască două imobile cu apartamente, sau cutare a învăţat cinci limbi...”, şi aşa mai departe. „Eu nici măcar n-am încă propriul meu apartament și nu vorbesc nicio limbă străină. Of, nu sunt bun de nimic!”. Iar cineva care are o maşină îşi spune: „Cutare are o maşină mai bună decât a mea. Ar trebui să-mi cumpăr şi eu una asemenea”. Şi-şi cumpăra o maşină ca aceea, dar nu simte bucurie autentică, fiindcă un altul are o maşină încă şi mai bună... şi se continuă acest cerc vicios, respectivul simţindu-se în continuare nefericit și asta nu duce la nimic bun. Însă, cineva care nu are o maşină, e  recunoscător lui Dumnezeu şi Îi mulţumeşte, fiindcă deşi nu are o maşină, are picioare bune şi poate merge. E conştient de faptul că în lume sunt multe persoane imobilizate la pat sau care au picioarele amputate şi, astfel, nu au bucuria de a merge, de a face o plimbare.

Să încercăm să căutăm sensul profund al vieţii, cum spune în Sfânta Scriptură: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Mt.6, 33). De aici începe simplitatea.