Pentru ce, o, dragul meu, fără minte încălcăm noi atât de mult porunca iubitoare de oameni și folositoare de suflet a Domnului și Mântuitorului nostru? Sau, oare, nu ne temem de cele spuse: „blestemați cei ce se abat de la poruncile Tale” (Psalmul 118, 21)? Și în alt loc: „să se rușineze cei ce fac fărădelege în deșert” (Psalmul 24, 3). De asemenea: „Defăimat-ai pe toți cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, că nedrept este gândul lor” (Psalmul 118, 118).

Dacă toate acestea sunt grăite de Duhul Sfânt și sunt adevărate, atunci să ne temem, frate, și să ne îndreptăm înaintea dreptului Judecător căci „înfricoșat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu” (Evrei 10, 31).

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 62)