Cu privire la gândurile hulitoare trebuie să ne pară rău şi să ne căim înaintea Domnului; dar să nu ne descurajăm, nici să credem că din pricina lor va fi dezastru. De vreme ce nu voiţi astfel de gânduri şi vă depărtaţi de ele, nici Dumnezeu nu Se va mânia pe voi. Gândurile nu sunt de la voi, ci vrăjmaşul este cel care le insuflă. Şi vina este a lui. Rugaţi-vă lui Dumnezeu să-l alunge pe vrăjmaşul. Spuneţi-i mai des duhovnicului. Şi vrăjmaşul va pleca. El se apropie cu aceste curse când vede că sufletul se teme. Dar, când vede că sufletul este bărbătos şi înţelege cursele lui, îndată se depărtează.

În privinţa tuturor gândurilor păstraţi următoarea regulă: îndată ce le observaţi, daţi-le la o parte fără nici o judecată şi rămâneţi cu gândul numai la Domnul Mântuitorul, Cel atotprezent şi atoatevăzător.

Gândurile tulburătoare care vă vin daţi-le la o parte fără să discutaţi cu ele. Acum deja puteţi vedea în mod concret că toate acestea sunt insuflările vrăjmaşului. Iar cu vrăjmaşul de ce să lungiţi vorba? Fără întârziere trebuie să-l alungaţi.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul – Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 377)