Harul divin este primit la Botez ca arvună, ca o sămânță care va crește în om și se va manifesta în diverse moduri de-a lungul vieții sale, atâta vreme cât el va rămâne îndreptat spre Hristos, cât va viețui în Biserică și va împlini poruncile.

Dacă Botezul nu este decât o formalitate, un tribut plătit tradiției sau unei mode, iar omul continuă să trăiască ca un păgân sau ca un necredincios, acesta se privează de toate binefacerile Tainei, se desparte de Hristos și se exclude din Biserică.

(Ilarion Alfeyev, Mitropolit de Volokolamsk, Taina credinței, Doxologia, Iași, 2014, p. 219)