Nu poţi să faci nimic, decât să superi pe unul din doi: pentru a trăi în armonie cu lumea superi iubirea lui Dumnezeu şi Legea Sa, sau pentru iubirea lui Dumnezeu, trebuie să dispreţuieşti lumea. Să slujeşti împreună lui Dumnezeu şi lui mamona este imposibil, a spus Însuşi Hristos Dumnezeu. De aceea iubitorii lui Dumnezeu, după cum vedem în istorie, prin felurite mijloace şi-au ales, după exemplul lui Hristos, calea cea strâmtă şi dureroasă a vieţii. Alţii, precum mucenicii, aflându-se în cercul vieţii, au răbdat orice prigoane, chinuri şi, în sfârşit, prin vărsarea sângelui şi-au sfârşit viaţa. Alţii, precum monahii, îndepărtându-se de grijile cele vătămătoare ale lumii şi-au omorât toate dorinţele trupeşti, petrecându-şi viaţa în sărăcie de bunăvoie şi prin aceasta, s-au făcut plăcuţi lui Dumnezeu. Alţii, în alt chip, de dragul iubirii lui Hristos, au îndurat osteneli şi greutăţi şi, străbătând cu mărinimie calea cea strâmtă a vieţii, au dobândit odihnă veşnică. De aceea şi tu, iubite frăţioare, alege-ţi un drum începător, dar mai ales să urmezi îndemnul lăuntric şi atracţia duhului, urmează cu credinţă pe Hristos, Care te cheamă (dacă auzi glasul Său în conştiinţă şi întru simţirea inimii), luând cu tine luminător Legea lui Dumnezeu şi nu te teme, frăţioare, de lipsa cinstei desfătărilor lumeşti.

(Starețul Moise de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 203)