Pomenirea lui Dumnezeu se face prin durerea inimii pentru buna-cinstire. Iar tot cel care-L uită pe Dumnezeu se împătimește de cele dulci și nesimțitor (învârtoșat) se face. Dacă voiești totdeauna a-ți aduce aminte de Dumnezeu, nu lepăda asuprelile ca pe niște nedrepte, ci ca pe cele ce cu dreptate vin să le rabzi.

Pentru că răbdarea adică prin fiece întâmplare pornește aducerea aminte; iar lepădarea slăbește starea ostenicioasă a inimii ce priveghează, și prin odihnă (trupească) lucrează uitarea.

(Sfântul Marcu Pusnicul, Scrieri, Editura Egumenița, Galați, pp. 223-234)