Să obișnuiți mintea și inima voastră cu o stare prelungită de rugăciune. La aceasta poate să contribuie și pomenirea cu evlavie a lui Dumnezeu, și lăsarea noastră în voia Lui. Astfel, când veți lăsa Biserica, să nu lăsați rugăciunea, ci doar să schimbați un mod de rugăciune cu altul.

Să vă rugați folosind cărțile liturgice, dar să începeți ușor să adresați și cuvintele voastre Domnului, cuvinte care să corespundă atât nevoilor voastre sufletești, cât și trupești.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, p. 58)