Când e vorba de căsnicie, soţii, o spun sau nu, au aşteptări unul de la altul. Cazul fericit este când acestea sunt verbalizate. Dorinţele care rămân în tăcerea expectativei vor avea cele mai puţine şanse de împlinire. Mai rău, acestea conduc spre frustrări nelegitime. Există două tipuri de soţi şi, în definitiv, de oameni: cei care folosesc cuvintele spre a-şi revela gândurile. Şi cei care folosesc tăcerile pentru a şi le ascunde. Ermetismul celor din urmă este devastator.

Bărbaţilor, ascultați-mă bine! Femeile sunt sătule de cuvinte; la care mai toţi ne pricepem cel puţin cum se pricepe un marinar să vâslească. Partenerele noastre spun apolitic, dar decis: „Fapte, nu vorbe!” E timpul să le arătăm că putem. lată şapte lucruri practice.

Primul: un buchet de flori din când în când. Poate face minuni. Sunt un om fericit. Minunata mea soţie m-a informat, prin martie, că ar vrea să vadă flori, mai specific – lalele, pe masă. Să fie mov ca să se potrivească cu cromatica draperiilor. Şi ieftine. De ce imutabilele flori? Poate pentru că sunt simboluri eterne ale frumuseţii, sensibilităţii şi creativităţii feminine.

Al doilea: o masă în oraş... tot din când în când. Vă scoate din rutină. Unii au o tradiție în a mânca zilnic în oraş. Majoritatea nu! Soţiile noastre merită o zi liberă. De la bucătărie. Sentimentul frumos că sunt servite ca nişte regine nu se compară cu nimic. Destul sunt ele slujnicele casei: pun-te masă, ia-te masă. În plus, timpul petrecut în doi, cu întreg arsenalul emoţional (lumânări, masa din colţ, sincerităţi, desert etc.) este nepreţuit.

Al treilea: treburile din casă mai tot timpul. Soţii moderni nu se sfiesc a face treabă prin casă. De ce? Pentru că soţiile noastre nu mai sunt, în majoritatea familiilor, casnice. Ele au propriile aspiraţii carieriste. Sunt parte a revoluţiei. S-au emancipat. Astfel, soţul trebuie să fie un coleg sârguincios în spaţiul domestic, nu un şef feudal. Ce e de făcut? Aspiratul podelei, debarasarea mesei, spălatul vaselor, dusul gunoiului (treabă exclusiv bărbătească) ş.a. După nevoi.

Al patrulea: teme cu copiii poate mai rar; dar bine. Mama, dascălul de serviciu, mai are nevoie de o pauză. E de folos pentru nervii ei. Şi ai copiilor. De obicei, mai silitoare fiind în şcoală, aşteptăm de la ele să se ocupe de devenirea intelectuală a odraslelor. Şi ne ascundem după deget. Sau după ecuaţii. Dar şi noi ştim oleacă de matematică, niscaiva citire, o iotă de gramatică, o celulă de biologie şi un ocean de geografie. Faptul că le oferim o pauză din exerciţiul predării le arată că şi nouă ne pasă. Că nu suntem taţi absenţi.

Al cincilea: o ieşire neaşteptată înseamnă enorm. Fie că se numeşte city-break, week-end prelungit sau excursia mult visată, aceste paranteze de timp vor produce efecte, să le spunem… nebănuite. Relaţia se sudează, romantismul se reaprinde, dragostea se maturizează şi sentimentul de fericire igienizează inimile ancorate responsabil în cotidianul îndatoririlor.

Al şaselea: bilete la film, teatru, concert şi altele de felul acesta. Iubita mea îmi aminteşte sincer că am putea beneficia mai mult de Cluj-Napoca. Dacă tot ne-am mutat din Hunedoara, aici, prin 2009. Sunt o mie de evenimente pe an, nu exagerez, la care am putea merge. Căutaţi pe net şi vedeţi ce urmează să se întâmple în oraşul vostru. Nu rataţi o reprezentaţie serioasă în albiile timpului vostru liber. Merită toţi banii. Nu voi uita concertul baladesc de vioară şi lumini din Grădina Botanică la care am asistat, ţinându-ne de mână, pe baloturi de paie. O sinestezie superbă. Încă mai am în nări mirosul de holde coapte.

Al şaptelea: rugăciunea ca mod de viaţă. Bărbaţilor, conform învăţăturii creştine, noi suntem liderii spirituali ai familiei. Nu lăsaţi exerciţiile sufletului doar în seama evlavioaselor soţii. Luaţi iniţiativa. Conduceţi-vă familia înspre Dumnezeu. Biserica este locul comuniunii iniţiale în taina cununiei. Dar şi al întâlnirii comunitare, în casă, mica bazilică, preotul este soţul. Împliniţi-vă rolul şi veţi fi fericiţi. Ce vreţi: binecuvântare sau blestem? Rugaţi-vă la masă, în călătorie, la evenimente, seara şi dimineaţa, în bucurii şi în încercări. Şi va fi bine. Avem obiceiul să nu plecăm în călătorie, cu maşina, fără să ne rugăm. Matias, fiul cel mic, este abonat la rugăciunea de drum. Ştiţi de ce? Pentru că l-a văzut pe tatăl lui făcând asta. Şi câteodată pe mama sa. Dacă doriţi, sunt deschis să stăm de vorbă, întrucât eu consider punctul acesta ca fiind unul din cele mai importante din cele enunţate mai sus. Unii nu ştiu să se roage. Staţi liniştiţi. Au fost şi alţi bărbaţi în aceeaşi stare. Poate vă va mira, dar ucenicii lui Iisus nu ştiau secretele rugăciunii deşi erau nişte evrei religioşi. Într-o zi l-au rugat pe învăţător pedagogia rugăciunii. Şi ce-a făcut El? I-a învăţat Tatăl nostru (cf. Luca 11, 1-4).

Desigur acestea nu sunt singurele acţiuni pe care le putem face, dar sunt poate cele mai rentabile şapte fapte pentru o căsnicie împlinită. Fiindcă toți avem nevoie să ni se mai amintească normalul. În alt eseu poate voi vorbi despre altele: timp de calitate împreună, discuţii sincere şi profunde, ascultare activă, afecţiune şi grijă, grijă fizică şi emoţională etc. Acum atât.

În concluzie, „să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul” (cf. 1 Ioan 3, 18). Aşadar, iubiţi-vă specific soţiile, concret, pentru că iubirea este răspunsul. Indiferent de întrebare.

(Gabriel Braic, Semeseuri pentru familii grăbite, Editura Agaton, Făgăraș, 2019, pp. 117-121)

Îți mai recomandăm și: Efectele complimentelor în viața de cuplu

Patru piloni pentru o familie solidă​