Nu este om care să nu aibă suferinţă în viaţa aceasta mâhnicioasă. Sărac şi bogat, rob şi liber, păcătos şi drept – toţi deopotrivă suferă, şi aceeaşi întâmplare se întâmplă tuturor – şi păcătosului, şi dreptului – în această viaţă; iar dincolo nu e aşa. Dincolo este cu totul şi cu totul altă rânduială. Dar şi aici este deosebirea, că una este osteneala dreptului şi alta osteneala păcătosului. Dreptul nu se osteneşte ca să aibă mijloace spre săturarea pântecelui – că el nu are deloc grijă de trup şi nici nu cugetă că poartă trup – ci se osteneşte ziua şi noaptea căutându-L pe Dumnezeu, nu-şi îngăduie a dormi mult, nu-şi satură sufletul cu pâine şi apă, prin pustii rătăceşte şi istoveşte trupul său cu toată reaua pătimire, ca să primească cununa cea nevestejită, cea pusă lui deoparte.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul – Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2010, p. 131)