Cea mai veche așezare monahală din Moldova ctitorită de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare se bucură în fiecare an de mii de oameni, veniți de pretutindeni să participe la hramul istoric al Mănăstirii Neamț, devenind astfel cea mai însemnată sărbătoare pentru creștinii din această regiune.

Miercuri seară, începând cu ora 18:00, a fost săvârșită slujba Privegherii de un sobor de stareți, preoți și diaconi.

Joi dimineață, încă de la primele ore, credincioșii adunați la sărbătoarea istorică au aşteptat la rând pentru a se închina la moaştele Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi, ale Sfântului Simeon cel din Muntele Minunat şi ale sfântului necunoscut, acestea fiind aşezate în biserica cea mare a mănăstirii. De asemenea, închinătorii s‑au rugat şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care datează din anul 665, a fost pictată în Lida şi dăruită de împăratul bizantin Ioan al VIII‑lea Paleologul domnitorului moldovean Alexandru cel Bun, în anul 1429.

Înainte de oficierea Sfintei Liturghii, soborul şi credincioşii au participat la slujba Sfinţirii apei, oficiată în faţa Aghiasmatarului mănăstirii. Aceasta a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, împreună cu Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și cu Preasfințitul Emilian Crișanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Aradului.

Sfințirea apei reprezintă, de fapt, pentru noi, sfințirea vieții noastre, pentru că prin împărtășirea cu harul lui Dumnezeu, prin gustarea din apa sfințită ne vindecăm ființa noastră. Ne vindecăm privirea pentru că nu întotdeauna privim cu dragoste spre cei care sunt lângă noi. Ne vindecăm inima și mintea ca să cugetăm cele dumnezeiești. Ne vindecăm trupul pentru ca să ne închinăm viața noastră lui Dumnezeu. Ne vindecăm de indiferență, de lipsa dragostei, ne vindecăm de ignoranță, de răutate și de păcat. De aceea, ne împărtășim cu harul lui Dumnezeu în fiecare zi și la fiecare Sfântă Liturghie pentru ca viața noastră să fie sfințită, să devenim și noi sfinți ca înaintașii noștri, ca Sfântul Ioan Iacob, care s‑a nevoit aici și în Țara Sfântă, ca Sfântul Paisie și mulți alți sfinți pe urmele cărora noi călcăm și de la care trebuie să învățăm cum să ne comportăm unii cu alții și mai ales în fața lui Dumnezeu., a spus Preasfințitul Emilian Crișanul în cadrul slujbei de binecuvântare a apei.

După slujba de binecuvântare, cei prezenți au mers în procesiune cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului până în curtea Mănăstirii Neamţ. Acolo, pe un podium special amenajat, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei împreună cu cei trei ierarhi, înconjurați de un sobor de slujitori. În cadrul sfintei slujbe ierodiaconul Serafim Airinei, viețuitor al mănăstirii, a fost hirotonit întru ieromonah.

Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de către Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor.

Așa înțelegem noi bucuria aceasta extraordinară a apostolilor pentru că Hristos a devenit realitatea cea mai profundă a inimii lor, S‑a interiorizat și a intrat în carnea și în sângele lor, L‑au metabolizat pe Hristos, așa cum Îl metabolizăm fiecare dintre cei care ne împărtășim la Sfânta Liturghie. El nu pleacă niciodată pentru că întotdeauna vine în viața noastră, vine în adâncul inimii noastre și ne devine mai adânc decât putem noi să concepem sau să raționăm. Și dacă devine atât de adânc în viața noastră, niciodată nu‑L vom putea lepăda, niciodată nu ne vom putea dezice de El pentru că orice dezicere sau lepădare de El ar coincide cu dezicerea de noi înșine, cu lepădarea de noi înșine. Și aceasta este minunea sărbătorii de astăzi, a Înălțării la Cer a Domnului Hristos, că prin Înălțarea Sa, prin plecarea Sa, El de fapt vine mai concret în inima noastră și așa să rămână în noi întotdeauna și să avem conștiința aceasta și convingerea, credința că El stă cu brațele deschise, îmbrățișându‑ne în iubirea Sa și prin harul Său noi Îl putem simți în mod plenar.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a adresat celor prezenți un cuvânt de binecuvântare:

Sărbătoarea Înălțării Domnului Hristos devine har, putere și binecuvântare pentru noi atunci când ne apropiem de Domnul, când ne apropiem de Împărăția Cerurilor, împărtășindu‑ne cu Sfintele Taine și în mod special cu Trupul și Sângele Domnului Hristos. Destinația noastră este Împărăția Cerurilor, a fi împreună cu Domnul Hristos de‑a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, pentru că suntem părtași la același Trup cu care Domnul Hristos a șezut de‑a dreapta lui Dumnezeu Tatăl și cu Trupul lui Hristos și Sângele Lui ne împărtășim și noi. Sfântul Apostol Pavel spune că noi suntem destinați a fi înfiați de Dumnezeu. Vedeți ce mare onoare ne face Domnul să ne înfieze pe noi! Sfântul Apostol Pavel spune că noi suntem fii ai lui Dumnezeu, împreună moștenitori cu Hristos. Suntem părtași la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu și aceasta, iubiți credincioși, nu doar după moarte, nu doar după ce plecăm din această viață, ci încă din această viață, ca pregustare, suntem destinați de Dumnezeu să fim fii ai Lui și părtași ai Împărăției lui Dumnezeu.

Totodată, părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, a mulțumit tuturor celor care au înfrumusețat și în acest an cu prezența lor sărbătoarea hramului istoric, bucurându‑se de binecuvântarea revărsată de Domnul.

Spre finalul evenimentelor dedicate hramului Mănăstirii Neamţ s‑a săvârşit slujba Parastasului pentru ctitorii aşezământului monahal, pentru eroii neamului care s‑au jertfit, ostași care de‑a lungul anilor au murit pentru apărarea și demnitatea ţării.