Ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie în biserica „Botezul Domnului” din cadrul mănăstirii, fiind alături de un sobor de preoți și diaconi. Din soborul slujitor au făcut parte părintele protosinghel Vasile Rubin, starețul așezământului monahal, dar și părintele protosinghel Arsenie Hanganu, starețul Mănăstirii Cetățuia din Iași, închinoviat la Mănăstirea Horaița. Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de psalți din Piatra-Neamț.

„Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a devenit izvor de tămăduire ca să îl vindece pe om”

După citirea pericopei evanghelice, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a rostit credincioșilor prezenți un cuvânt de învățătură referitor la acest mare praznic al Bisericii: „Preasfânta Maică Fecioara Maria este ea însăși izvor al tămăduirii. De aceea, în mod special în această zi, ne amintim de acest izvor, de Maica Domnului, care are loc, spațiu, stare, adevăr, realitate, și de unde izvorăște pe Domnul nostru Iisus Hristos. Dacă vorbim despre tămăduire, înseamnă că suntem bolnavi, pentru că avem multe răni pe trupul și sufletul nostru. Cea mai mare rană pe care o poartă are omul este rana mândriei. Această rană i-a cuprins pe Adam și Eva, și din cauza mândriei, am luat o rană în noi, pe care o găsim de la cel mare la cel mic. Suntem cu toții cuprinși de această boală, pe care unul din Părinții Bisericii o numea «preadulcea otravă a lui Lucifer ce se află în venele sufletului și ale trupului nostru». Aceasta este o otravă care pătrunde foarte adânc în ființa noastră. Prin ce poate fi vindecată această rană? Prin Izvorul Tămăduirii, prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin puterea și rugăciunea ei. De ce? Pentru că ea a fost cea mai smerită ființă umană. Opusul mândriei este smerenia, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a devenit izvor de tămăduire, ca să îl vindece pe om”.

După ce credincioșii s-au împărtășit cu Sfintele Taine, aceștia au pornit într-un pelerinaj de trei kilometrii pe teren accidentat, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Izbăvitoarea de secetă” spre Mănăstirea Horăicioara, mănăstire ce astăzi și-a serbat hramul. La final, Părintele Mitropolit a săvârșit Slujba de sfințire a apei în aghiazmatarul așezământului monahal de la Horăicioara, unde i-a binecuvântat pe credincioși. De asemenea, închinătorii au primit apă sfințită și pachete cu hrană, fiind invitați la o agapă în curtea mănăstirii.

Scurt istoric

La 6 kilometri de şoseaua ce leagă oraşele Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ, la capătul pitoreştii văi a pârâului cu acelaşi nume (Horaiţa), într-o poiană înclinată, înconjurată de subcarpaţii Munţilor Stânişoarei, la 660 m altitudine, se găseşte mănăstirea Horaiţa, așezământ ce a luat fiinţă în prima jumătate a secolului XIX-lea. Odorul cel mai de preţ al mănăstirii este icoana Maicii Domnului "Izbăvitoare de secetă" - făcătoare de minuni. Distinsă ca valoare artistică, realizată în prima jumătate a sec. XVIII-lea, ea provine din vechea biserică de lemn a Horaiţei (1824). Numele icoanei provine de la numeroasele minuni pe care "Maica Domnului de la Horaiţa" le-a făcut, în vreme de seceta, în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei. Mănăstirea Horăicioara a fost înființată, potrivit tradiției, spre sfârșitul secolului al XV-lea din porunca lui Ștefan cel Mare. În 1868, în locul vechii biserici a fost ridicată una nouă, din piatră, cu hramul Izvorul Tămăduirii.

Pentru mai multe fotografii accesați Galerie FOTO