La această mare sărbătoare, Biserica a rânduit să se citească pericopa Evanghelică de la Sf. Ev. Matei cap. 2, vs. 1-12: Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: unde este împăratul iudeilor, Cel care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind împăratul Irod, s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el; şi adunând pe toate căpeteniile preoţilor şi cărturarii poporului, i-a întrebat: unde trebuie să se nască Hristos? Iar ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, căci aşa este scris prin proorocul: şi tu, Betleeme, din pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Povăţuitorul, care va paşte poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a zis: mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă-L veţi afla, să mă vestiţi şi pe mine, ca să vin şi eu să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe împărat, au plecat şi iată steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă şi văzând pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat Lui; apoi, deschizându-şi vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. Dar, primind înştiinţare prin vis să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.

După citirea Sfintei Evanghelii, Patriarhul României a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre însemnătatea sărbătorii Naşterii Domnului.

Aceste daruri pe care le aduc magii ne arată de fapt o profeţie în istorie şi anume că universul întreg este darul lui Dumnezeu şi la darul lui Dumnezeu se răspunde cu daruri

Patriarhul României a vorbit şi despre simbolismul darurilor aduse de cei trei magi de la Răsărit.

„Când au văzut pe Prunc şi pe mama Sa, cei trei magi de la răsărit, care erau trei înţelepţi sau trei regi - după cum spune tradiţia - s-au închinat căzând cu faţa la pământ înaintea Pruncului Iisus. Adică s-au închinat simţind că El este împărat, deşi era un prunc înfăşat în scutece. Este semnificativ acest fapt că îndată după închinarea lor până la pământ în faţa lui Iisus au oferit pruncului daruri împărăteşti pline însă de înţelesuri duhovniceşti: aur, tămâie şi smirnă. Aurul însemna calitatea Pruncului de a fi Împărat, Împărat Veşnic. Tămâia îl arăta că este Mare Preot sau Arhiereu Veşnic slujind lui Dumnezeu în Ceruri şi pe pământ, iar smirna cu care se îmbălsămau adesea cei trecuţi la cele veşnice era semnul morţii, dar şi dorinţa de biruinţă a stricăciunii trupului cauzată de moarte. Darul acesta al smirnei ne arată deodată faptul că Pruncul Iisus când va creşte mare, va deveni adult, va trece prin moarte, dar va birui moartea prin Înviere. Aceste daruri pe care le aduc magii ne arată de fapt o profeţie în istorie şi anume că universul întreg este darul lui Dumnezeu şi la darul lui Dumnezeu se răspunde cu daruri”, a spus Preafericirea Sa.

Steaua care luminează magilor ca să Îl găsească pe Iisus ne arată că în Iisus Hristos Lumina lumii începe găsirea sensului universului

De asemenea, în cuvântul său, Patriarhul României a evidenţiat şi faptul că steaua care i-a călăuzit pe magi arată că sensul ultim al universului întreg este Hristos Domnul Cel ce coboară în lume pentru a izbăvi pe oameni de păcat şi de moarte, El Cel fără de păcat şi biruitorul morţii: „Steaua însăşi este un dar al lui Dumnezeu şi ea cu lumina ei arată că întreg universul are un înţeles, un început şi o finalitate, un scop ultim, acela de a participa la Slava Creatorului şi, deci, steaua aceasta care luminează magilor ca să Îl găsească pe Iisus ne arată că în Iisus Hristos Lumina Lumii începe găsirea sensului universului pentru că El, din iubire de oameni, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt a creat universul şi acum coboară în universul material pentru ca să sfinţească materia, să sfinţească pântecele Fecioarei, să sfinţească pământul din peşteră, să sfinţească regnul animal - pentru că acolo erau adăpostite în peşteră animale, oi sau alte animale - şi a fost culcat în iesle, pe paie - adică sfinţeşte regnul vegetal. Întreg universul este sfinţit din interiorul lui după ce Hristos Domnul Cel Unul Sfânt a luat trup din Fecioara Maria prin lucrarea Duhului Sfânt. Deci în El îşi găseşte sens începutul şi sfârşitul universului. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. De aceea, Fericitul Augustin spunea că Pruncul acesta ţinut în braţe de Fecioara Maria, mama Lui, conduce universul încă din momentul în care se afla în pântecele mamei Sale, pentru că nu este un simplu om, ci este Dumnezeu Omul, Fiul lui Dumnezeu Cel Veşnic Viu prin care şi pentru care au fost create toate cele ce există. Deci, steaua aceasta ca semn neobişnuit pe cer arată că sensul ultim al Cerului, al universului întreg este Hristos Creatorul Lumii şi Mântuitorul lumii Cel ce coboară în lume pentru a izbăvi pe oameni de păcat şi de moarte, El Cel fără de păcat şi biruitorul morţii”.

Magii arată dimensiunea cosmică a înţelepciunii Pruncului Iisus care a creat universul şi acum coboară pe pământ ca să salveze din păcat şi moarte pe oamenii păcătoşi şi muritori

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre simbolismul celor trei magi de la Răsărit subliniind faptul că aceştia prefigurează nu numai adunarea popoarelor în Biserica lui Hristos, ci arată şi faptul că cercetând universul cu multă atenţie, toate cercetările adevărate mărturisesc că lumea nu este hazard, ci este un limbaj non verbal, fără cuvinte al lui Dumnezeu către om.

„Această venire a magilor înseamnă că ei prefigurează pe toate popoarele care se vor mântui prin credinţa în Iisus Hristos.Deci, este o mare taină în prezenţa magilor la Betleem, ei reprezintă popoare care nu au primit – precum poporul evreu - revelaţia sau descoperirea Dumnezeiască. Fiindcă erau înţelepţi care erau interesaţi de splendoarea şi frumuseţea universului care nu priveau doar frumuseţile de pe pământ, ci şi cerul înstelat şi soarele luminos, au învăţat de la stea să se închine Lui Hristos Soarele dreptăţii cum ne spun cântările noastre ortodoxe bisericeşti: Cei ce slujeau stelelor de la stea au învăţat să se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii. Deci, ei nu au citit Sfintele Scripturi, dar au citit în mersul stelelor prezenţa unei stele neobişnuite. Ei arată şi faptul că lumea, întregul univers, dacă este cercetat cu atenţie ne duce spre Dumnezeu Creatorul Lui căci lucrarea artistului se vede din opera sa, prezenţa Creatorului se vede în creaţia Sa. Deci, magii aceştia prefigurează nu numai adunarea popoarelor în Biserica lui Hristos, ci şi faptul că cercetând universul cu multă atenţie, toate cercetările adevărate mărturisesc că lumea nu este hazard, nu este o întâmplare, ci este un limbaj non verbal, fără cuvinte al lui Dumnezeu către om. De aceea, psalmistul spune: Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria sau firmamentul. Deci, toate vorbesc despre Dumnezeu Creatorul şi în privinţa aceasta cei trei magi de la Răsărit arată dimensiunea cosmică a înţelepciunii Pruncului Iisus care a creat universul şi acum coboară pe pământ ca să salveze din păcat şi moarte pe oamenii păcătoşi şi muritori pentru a ne dărui viaţa veşnică în Împărăţia Cerurilor”, a spus Patriarhul României.

„Magii au adus daruri, iar sărbătoarea aceasta a Naşterii Domnului este sărbătoarea darurilor, sărbătoarea răspunsului nostru la iubirea darnică şi milostivă a lui Dumnezeu care a trimis pe Unicul Sau Fiu în lume ca să ne mântuiască. De aceea, în cântările noastre se spune: Cerul îţi aduce în dar steaua Ţie Hristoase Dumnezeule, magii îţi aduc daruri, pământul îţi aduce peştera, iar noi oamenii oferim Lui Dumnezeu Fecioara, pe fiinţa cea mai curată, cea mai nevinovată din umanitate, pregătită prin Harul lui Dumnezeu, prin credinţă şi prin aşteptarea poporului credincios ca din ea să se nască Hristos Domnul, Mântuitorul lumii”, a mai spus Preafericirea Sa.

Sărbătoarea Naşterii Domnului ne arată şi ne cheamă la comuniune şi comuniunea se face prin daruri oferite semenilor

Această sărbătoare ne arată că toată existenţa noastră este un dar, a mai spus Preafericirea Sa: „Lumea, universul este darul lui Dumnezeu. Nu era obligatoriu ca să existe cerul şi pământul. Ele sunt darul lui Dumnezeu către noi. De asemenea, această sărbătoare ne arată şi ne cheamă la comuniune şi comuniunea se face prin daruri oferite semenilor. Dacă nu avem nimic material şi de preţ să oferim o rugăciune pentru mântuirea şi sănătatea celor dragi şi a celor pentru care nu se mai roagă nimeni, să oferim un cuvânt bun, să oferim o mână de ajutor celor neajutoraţi şi, de asemenea, darul cel mai bun este dorinţa ca fiecare om să dobândească mântuirea. De aceea, noi în Biserică ne rugăm pentru două daruri mari: pentru sănătate şi mântuire. Pentru sănătate ca să putem săvârşi binele şi pentru mântuire, adică pentru dobândirea vieţii veşnice în fericirea şi bucuria Împărăţiei Preasfintei Treimi”.

Aceşti trei magi reprezintă pe toţi domnitorii creştini, împăraţi, regi, principi, voievozi şi pe toţi creştinii care aduc darul lui Hristos

Totodată, în cuvântul adresat celor prezenţi, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că darurile magilor erau o icoană profetică a darurilor pe care creştinătatea le va oferi lui Hristos.

„Mai există un aspect deosebit de important, un adevăr pe care l-a înţeles Biserica contemplând la darurile aduse de aceşti trei regi sau învăţaţi din Răsărit şi anume darurile aceste sunt preînchipuirea profetică a tuturor darurilor pe care creştinătatea le va aduce de-a lungul veacurilor lui Hristos. Aceşti trei magi reprezintă pe toţi domnitorii creştini, împăraţi, regi, principi, voievozi şi pe toţi creştinii care aduc daruri lui Hristos. Când îi oferă potire de aur, Evanghelii aurite sau argintate, biserici înfrumuseţate, toate acestea sunt cuprinse tainic şi concentrat în darurile celor trei regi de la răsărit, iar tămâia înseamnă toate frumuseţile Bisericii, de la cădelniţe la veşminte, la tot ce este liturgic, icoană, şi tot ceea ce este obiect simbolic ca expresie a rugăciunii după cum spune psalmistul: Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Chiar cartea Apocalipsei ne spune că Dumnezeu este lăudat în ceruri de îngeri şi de oameni care poartă în cădelniţele lor de aur năstrapele lor de tămâie care se înalţă spre tronul Mielului simbolizând rugăciunile sfinţilor (Ap. cap. 5, vs. 8, cap 8, vs. 3). Năstrapele sau cădelniţele de aur prin care se ridică spre Dumnezeu fumul de tămâie reprezintă rugăciunile sfinţilor, adică celor care s-au sfinţit prin botez şi se sfinţesc prin toată lucrarea sfinţitoare a Bisericii", a spus Preafericirea Sa.

Smirna reprezintă taina răstignirii egoismului

„Tămâia reprezintă rugăciunile Bisericii de-a lungul veacurilor şi reprezintă toate lăcaşurile de cult în care se aduc rugăciuni lui Dumnezeu, iar smirna reprezintă taina răstignirii egoismului, trecerea prin moarte. Atunci când ne botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ne botezăm în moartea şi învierea lui Hristos şi aşteptăm învierea cea de obşte. Deci, smirna simbolizează pentru noi creştinii omorârea păcatelor şi învierea la viaţa plină de iubire faţă de Dumnezeu arătată în rugăciune şi faţă de semeni arătată în fapte bune”, a mai precizat Preafericirea Sa.

Maica Domnului este icoana vie a Bisericii

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că Pruncul şi mama Sa întâlniţi în casa din Betleem reprezintă Taina Bisericii ocrotită de Maica Domnului pururi rugătoare: „Mai reţinem ceva deosebit, magii când au intrat în casă au văzut pe Prunc şi pe mama Sa. Evanghelia nu spune nimic despre dreptul Iosif, nu dintr-o lipsă de respect, ci pentru a sublinia o legătură deosebită care există între Prunc şi mama Sa, şi anume că Pruncul nu este Fiul după trup al lui Iosif, ci Iosif este doar tatăl adoptiv al Pruncului, Tatăl adevărat al Pruncului este Dumnezeu Tatăl Cel din Ceruri care nu se vede, dar care este tainic prezent. Legătura dintre Prunc şi Maica Domnului este aici tainic o prefigurare a legăturii dintre Hristos şi Biserica Sa pentru că Maica Domnului este icoana vie a Bisericii, a umanităţii care poartă în ea pe Hristos şi Îl arată lumii. În această Biserică a lui Hristos reprezentată prin taina Maicii Domnului vor intra toate neamurile şi vor aduce daruri lui Hristos prin însuşi faptul că se botează, Îl iubesc şi împlinesc în viaţa lor voia Lui”.

„Evanghelia menţionează starea sufletească a celor trei magi, smerenia lor - închinându-se până la pământ Pruncului Iisus-, dărnicia lor – oferindu-i daruri - şi bucuria lor. De ce a trebuit să menţioneze Evanghelia de astăzi faptul că cei trei magi de la Răsărit, văzând pe Prunc şi pe mama Sa, s-au bucurat cu bucurie mare? Pentru ca să ne înveţe pe noi că întâlnirea noastră cu Dumnezeu în Biserica Sa ne aduce mare bucurie, că răspunsul lui Dumnezeu la toate darurile noastre, la credinţa noastră este o bucurie negrăită pe care Dumnezeu o dăruieşte celor care Îl iubesc pe El, Îl cinstesc pe El spre slava lui Dumnezeu şi pentru mântuirea noastră”, a mai spus Patriarhul României.

La final, Preafericirea Sa a urat tuturor celor care poartă numele de Cristian ani mulţi cu sănătate şi cu bucurie. Ne rugăm Pruncului Iisus să le dăruiască bucuria magilor spre Slava Preasfintei Treimi şi binele Bisericii noastre, a mai spus Patriarhul României. (Sursa: patriarhia.ro)