Programul liturgic al sărbătorii a început în ajun cu slujba Privegherii, oficiată de părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În ziua pomenirii Sfântului Paisie, dimineață, s-a săvârșit Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie, oficiată de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, ca delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Între slujitori s-a aflat părintele arhimandrit Benedict, starețul lavrei nemțene, părintele arhimandrit Andrei Ioniță, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, alți stareți de la mănăstirile apropiate, părintele Nicolae Axentioi, Protopopul de Târgu Neamț, egumeni ai schiturilor Mănăstirii Neamț, precum și mulți preoți veniți din parohii mai apropiate sau îndepărtate, care au dorit să-l cinstească în mod deosebit pe Sfântul Paisie.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul a rostit cuvântul de învățătură în care a reliefat aspecte mai importante din viața pilduitoare a Sfântului Paisie, evidențiind lucrarea sa duhovnicească: „Trei izvoare ale harului sunt cele care hrănesc pe călugări: citirea Sfintei Scripturi și a sfinților Părinți, rugăciunea neîncetată pe care Sfântul Paisie a cultivat-o și despre care a scris, și împărtășirea cu Sfintele Taine. Trei izvoare care sunt nu doar ale călugărului, ci a oricărui creștin, care dorește să se apropie de Domnul Hristos, să împlinească voia Lui și să cunoască mângâierea ce vine din slujirea lui Dumnezeu, așa după cum însuși Sfântul Paisie le-a descoperit”. Preasfinția Sa a îndemnat pe toți cei prezenți: „să învățăm de la Sfântul Paisie această mântuitoare lucrare: citirea Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, rugăciunea de toată vremea și împărtășirea cu pregătire și dor cu Sfintele Taine ale lui Hristos”.

În legătură cu activitatea culturală a Sfântului Paisie, Preasfinția Sa a afirmat: „În inspirata și trudnica lucrare cărturărească, traducerea Filocaliei reprezintă, cred, opera de căpătâi a Sfântului Paisie”. Înțelept, Cuviosul Stareț nu s-a mărginit la o simplă traducere a scrierilor Sfinților Părinți. Pentru o mai bună asimilare duhovnicească a teologiei isihaste, el afirma necesitatea aprofundării şi experierii personale a Filocaliei în viața călugărilor. „Așa se face că în 1793 Cuviosul a publicat o carte de căpătâi pentru Spiritualitatea ortodoxă; Dobrotolubie, sau Filocalia.” El a trimis manuscrisul mitropolitului Gavril al Novgorodului şi Ladogăi, care îl supune unei comisii de profesori şi îl tipăreşte la Sankt Petersburg în 1793, cu un an înaintea morţii stareţului cu viață sfântă. Această carte a deținut locul central în viaţa spirituală a Ortodoxiei ruse și „a stat la baza traducerii Filocaliei de către marele nostru teolog și cărturar, Părintele Dumitru Stăniloae”.

La sfârșitul predicii, Preasfințitul Nichifor a adresat un cald îndemn tuturor celor prezenți, cler și popor: „Se cuvine ca în această zi când, în urmă cu 227 de ani, Cuviosul Paisie se muta la Domnul, să-l cinstim în chip deosebit, și să-I aducem prinos de recunoștință Domnului, mulțumindu-I că ni l-a pus povățuitor și ocrotitor pe pământ românesc, pe acest mare sfânt al Bisericii. Să-l rugăm pe Dumnezeu ca prin mijlocirea Sfântului Paisie să ne inspire și să ne ocrotească ca să ne lăsăm purtați de Duhul lui Dumnezeu, să îndrăznim a ieși din grijile lumești, ce ne copleșesc adesea, și să ne ducem viața cu bună rânduială; să ne aplecăm cu luare aminte spre cuvântul lui Dumnezeu, astfel ca nu doar noi înșine să ne îndulcim de Domnul, ci să îmbărbătăm și pe alții, ca astfel să se plinească cuvântul ce-l rostim adesea la Sfânta Liturghie: pe noi înșine și unii pe alții, și toată viața noastră, Lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, a adresat cuvânt de recunoștință Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan că l-a delegat pe Preasfințitul Părinte Nichifor să binecuvânteze hramul de toamnă al mănăstirii, apoi a mulțumit Preasfințitului Episcop-vicar, dar și tuturor oaspeților prezenți, cler și popor, că au înfrumusețat cu prezența, cu rugăciunea și cu dragostea fiecăruia ziua proslăvirii Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț.

Referindu-se la Sfântul proslăvit astăzi, părintele stareț a precizat: „Aici, la Neamț, Cuviosul Paisie a adunat în juru-i o obște impresionată, după unii, de aproape o mie de călugări. Nu era deloc ușor să cârmuiești o astfel de comunitate monahală. În pofida acestor greutăți Sfântul Paisie nu a întrerupt studiul şi traducerea textelor patristice, ajungând să constituie o adevărată școală de traducători, pe care Sfântul Paisie a promovat-o cu multă osârdie. Dacă la Athos ocupațiile sale cărturărești au avut caracterul de verificare şi de corectare a traducerilor slavone, iar la Dragomirna şi-a început activitatea de traducător, aceasta a atins apogeul aici, la Mănăstirea Neamț, unde activitatea de cercetare, corectare şi traducere a textelor patristice şi, în mod special, a celor isihaste, s-a născut din foamea obștii nemțene după cuvântul dumnezeiesc, care la stăruința Sfântului Paisie, a redescoperit practica rugăciunii lui Iisus, dar și frumusețea scrierilor Patristice”.

În încheiere, starețul lavrei nemțene, arhimandritul Benedict a anunțat că anul viitor, când se vor împlini 300 de ani de la nașterea Sfântului Paisie, la Mănăstirea Neamț se vor organiza ample manifestări spirituale și culturale, menite să marcheze în mod deosebit acest moment comemorativ, mai ales că 2022 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigore Palama și Paisie de la Neamț”.