După ce ieri seară botoșănenii au luat parte la pelerinajul cu moaștele Sfântului Iosif cel Milostiv, în această dimineață, sute de credincioși s-au adunat în rugăciune la biserica închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din centrul orașului.

Datorită perioadei în care ne aflăm, începând cu ora 9:30 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan, împreună cu Preasfințitul Antonie de Bălți și cu Preasfințitul Gherontie Hunedoreanul, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de către Preasfințitul Gherontie Hunedoreanul:

Noi, cei de astăzi, cum îl cinstim oare pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe? Dacă nu prin faptul că poporul lui Dumnezeu pregătește martiri, pregătește sfinți, pregătește tineri frumoși și bine chibzuiți. Pentru aceasta este nevoie de o angajare a fiecăruia dintre noi. Și cred că ar fi bine să avem în vedere trei lucruri. În primul rând, iubire, cum am auzit la Sfânta Evanghelie, „Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul, așa cum Eu v-am iubit pe voi.” Cum ne-a iubit Domnul pe noi? Până la moarte. Și încă de pe Cruce zicea: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.” Să ne răbdăm unii pe alții, pentru că nu ne putem răbda dacă nu iubim, dacă nu Îl iubim pe Dumnezeu, dacă nu luăm iubire din iubirea lui Dumnezeu, că El este izvorul iubirii, nu noi. Iubirile noastre egoiste se sting repede și în familie și oriunde. Dar Dumnezeu este iubire. Se spune în Evanghelia de la Ioan: „El este izvorul iubirii”. De la el ne hrănim cu iubire. Ori pentru aceasta, pe lângă iubire, ar trebui să mai avem în vedere încă două lucruri: spovedania deasă, primenirea sufletului și lectura din cărțile sfinte.

La final, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a adresat credincioșilor prezenți un scurt cuvânt de învățătură în care a afirmat că sfinții ne cheamă să ne trăim viața frumos:

Astăzi îi cinstim împreună pe Sfântul Gheorghe și pe Sfântul Iosif. Unul tânăr, altul încărcat de ani și chemarea lor către noi cei tineri sau cei în vârstă este a ne trăi tinerețea, maturitatea sau bătrânețea frumos. Și Sfântul Gheorghe și Sfântul Iosif ne spun în esență același lucru: Chiar dacă suntem tineri și ni se pare că viața ne este înainte, să ascultăm sfatul pe care, vrednicul de pomenire, Patriarhul Teoctist, care iubea atât de mult aceste locuri spunea: „chiar dacă simți că ai viața înainte, să nu crezi niciodată că lumea începe cu tine și se sfârșește cu tine”. Oricât de tânăr, oricât de sănătos sau de inteligent ești, nu începe cu tine și nu se sfârșește cu tine. Fii atent la viața ta. Iar pentru noi, cei în vârstă, se cuvine a ne aștepta din clipă în clipă să plecăm din lumea aceasta și să plecăm frumos, cu bătrânețe frumoasă, așa cum a fost frumoasă bătrânețea Sfântului Iosif, încărcată de ani, gârbov, dar cu inima tânără, inima plină de milostivire, pe care și-o arăta față de toți cei săraci ai Iașilor, de la Sfârșitul veacului al XIX-lea, început de veac XX.

Sfântul Gheorghe era originar din Capadocia și avea cinstea dregătoriei de comis atunci când i-a venit timpul pătimirii. Dând împăratul poruncă să fie uciși creștinii care nu vor să se lepede de Hristos, Sfântul Gheorghe și-a mărturisit credința, mustrându-i și luându-i în râs pe cei care se închinau idolilor. Deși i-au împuns trupul cu o suliță și l-au învârtit pe o roată cu țepi, sfântul a rămas nevătămat.

Atunci a înviat și un om din morți și a scos demonul dintr-un idol, încât mulți au crezut în Dumnezeu, printre care și Alexandra, soția împăratului Dioclețian. Pentru acest lucru, Sfântul Gheorghe a pierit ucis de sabie, iar Sfânta Alexandra a trecut la cele veșnice, ca urmare a rugăciunilor ei, înainte de a fi torturată de păgâni.