Evenimentele dedicate celebrării Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au început de sâmbătă, 22 iunie 2019, unde începând cu ora 5:30, un sobor de preoţi a aşezat racla în care se află sfintele relicve în baldachinul special pregătit, aflat în curtea mănăstirii. După depunerea sfintelor moaşte, părinţii au oficiat slujba Acatistului Sfântului Ioan cel Nou, iar mai apoi au fost săvârşite Miezonoptica, Utrenia şi Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală.

Duminică, 23 iunie, ierarhii Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, alături de un sobor de preoți și diaconi, au oficiat slujba de Priveghere în cinstea Sfântului Ioan cel Nou. Sute de credincioși au participat la slujbele arhierești iar pelerini din întreaga Moldovă s-au închinat la moaștele Sfântului Ioan. Corul psaltic „Sfântul Ioan cel Nou” al mănăstirii, dirijat de părintele Dan Magdalena, a oferit răspunsurile liturgice. La finalul privegherii, PS Damaschin Dorneanul a ținut pelerinilor un cuvânt de învățătură.

Șase ierarhi ai Bisericii noastre s-au rugat împreună cu miile de pelerini veniți la Sfântul Ioan cel Nou

Curtea mănăstirii a fost neîncăpătoare pentru miile de pelerini veniţi încă din ajun, cu buchete de sânzâiene în mâini, să se închine la moaştele sfântului şi să participe la evenimentele religioase. Sărbătoarea a continuat cu săvârșirea Sfintei Liturghii pe un podium special amenajat în fața mănăstirii, de către un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Împreună cu Părintele Mitropolit au mai slujit Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie - Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen - Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Preasfințitul Părinte Ignatie - Episcopul Huşilor,  Preasfințitul Părinte Macarie - Episcopul ortodox român al Europei de Nord şi Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul - Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Alături de soborul de ierarhi, au fost invitaţi părinţi stareţi şi stareţe din toate mănăstirile eparhiei, precum şi autorități judeţene şi locale. Răspunsurile liturgiice au fost date de Corala arhiepicopiei.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Ignatie a afirmat în predica sa că pocăința înseamnă a te elibera de păcat: „Pocăinţa înseamnă asumarea păcatelor pe care le săvârşim. Ea este mai mult decât schimbarea radicală a unei mentalităţi păcătoase. Sfântul Ioan Botezătorul a predicat contemporanilor faptul că, prin pocăinţă, trebuie să înţelegem, în primul rând, o debarasare totală faţă de păcat. Să îl smulgem din suflet şi să nu mai acceptăm nicio formă de coabitare cu el. Este decizia radicală de a întoace spatele păcatului. Numai astfel putem să ajungem şi la schimbarea minţii, a mentalităţii noastre fisurate de păcat. De aceea nu putem gândi unitar şi nu putem să avem unitatea propriei noastre fiinţe. Trăim dezbinat în noi înşine, iar această dezbinare o răspândim şi în jurul nostru. Păcatul este cel care dezbină propria noastră fire, ne risipeşte şi astfel, ne găsim foarte greu linştea! Într-o lume a îndreptăţirilor, Sfântul Ioan Botezătorul ne dă pocăinţa ca antidot”.

Totodată, ierarhul Hușilor a arătat că mărturisirea lui Hristos înseamnă un act de curaj: „Sfântul Ioan cel Nou îl mărturiseşte pe Dumnezeu, mărturisirea fiind iubire asumată. Mărturisirea credinţei în Hristos are multă nobleţe şi foarte mult firesc. A vorbi despre credinţă, într-o lume tot mai ostilă faţă de valorile Evangheliei, înseamnă un act de curaj. Vorbeşti de lucrurile care te locuiesc şi dau demnitate fiinţei tale”.

La momentul rânduit, Părintele Mitropolit Teofan a ținut un cuvânt pelerinilor prezenți la sărbătoare: „Ce stare duhovnicească au avut sfinții, stare pe care încercăm și noi să o dobândim, și constatăm adesea că suntem foarte departe de locul și starea în care au ajuns și pe care au dobândit-o sfinții lui Dumnezeu. Chiar dacă îi vedem departe de noi, datorită vredniciei lor și din cauza nevredniciei noastre, alergăm către sfinții lui Dumnezeu. Alergăm către sfinții lui Dumnezeu, având încredințarea că mila Domnului, prin rugăciunile lor, se coboară și asupra noastră, iar Dumnezeu în mila Lui ne dăruiește harul credinței, nădejdii și dragostei pe care au avut-o sfinții lui Dumnezeu, și prin aceasta s-au apropiat de Împărăția Cerurilor ca pregustare încă de pe această lume, și au dobândit-o pe deplin după trecerea lor prin această viață. Credința lor statornică ne îndeamnă și pe noi să strigăm precum Apostolii «Dă-ne Doamne mai multă credință!». Credința lor statornică ne îndeamnă să rostim și noi precum sutașul din Sfânta Evanghelie «Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!». Nădejdea lor statornică ne îndeamnă să rostim mărețele și adâncile cuvinte «Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt». Îndeosebi iubirea lor fierbite către Dumnezeu și către aproapele, ne face să îndrăznim a-l ruga pe Domnul să coboare în inima noastră harul iubirii de Dumnezeu și harul iubirii față de oameni”.

După săvârșirea sfintelor slujbe, Arhiepiscopul Pimen a rostit un cuvânt de mulțumire tuturor celor care s-au rugat la Sfântul Ioan cel Nou: „Mulțumim dumneavostră, celor care ați participat. Cu inimile dumneavoastră ne-ați încălzit și pe noi și ne-ați înălțat sufletește. Mulțumim și celor care ieri și astăzi au adus câteva bucate credincioșilor. Dumnezeu să primească și să răsplătească jertfa dumneavoastră”.

Cler și popor în pelerinaj pe străzile Sucevei

Mulțimea preoţilor şi credincioşilor au pornit în sunet de clopot şi toacă, în procesiune prin oraşul Suceava. Racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou a fost purtată de preoţi pe umeri şi urmată de ierarhii care binecuvântau credincioșii. în semn de preţuire şi dragoste, la fiecare biserică unde s-a făcut popas, sfântul Sucevei a fost întâmpinat cu sunet de clopot, cântări duhovniceşti şi flori de sânziene, purtate în mâini de pelerini. Revenind în curtea mănăstirii, Sfântul Ioan cel Nou a fost reaşezat sub baldachinul de flori din curte, pentru închinare.

Moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au fost aduse în Moldova de domnitorul Alexandru cel Bun, cel care obţinuse în 1401 recunoaşterea canonică a Mitropolitului Iosif al Moldovei de la Patriarhia Ecumenică şi a reuşit să pecetluiască acest act bisericesc prin aducerea moaştelor Sfântului Ioan de la Cetatea Albă la Suceava în 1402, aşezându-le în Biserica Mirăuţilor. Cinstitele moaște au fost duse în 1686 în Polonia, la Zolkiew (Jolkiew) și au rămas pe pământ străin până în 1783, când episcopul Dosoftei Herescu de la Rădăuți a reușit să le readucă acasă, fiind reașezate tot în fosta catedrală mitropolitană cu hramul Sfântului Gheorghe.