Oamenii uită mereu că Dumnezeu nu face deosebire între lucrurile mari şi cele mici, această diferenţă ţinând de modul omenesc de a privi lucrurile. Oamenii sunt gata să recunoască voia lui Dumnezeu într-un eveniment excep­ţional, într-o surprinzătoare manifestare a dreptăţii divine, nu se îndoiesc că Domnul conduce, în ceea ce este esenţial, viaţa omului, dar refuză să vadă că şi în aşa-zisele mărun­ţişuri se arată voinţa lui Dumnezeu, uitând că niciun fir din părul capului nu se poate clinti fară voia lui Dumnezeu şi că El îi poartă de grijă şi celei din urmă vrăbii.

Cei care gândesc aşa nu-şi dau seama că drumul vieţii nu se măsoară doar în verste şi mile, ci că trebuie luat în calcul fiecare pas care ne duce spre ţelul final. Celor ce-L iubesc pe Domnul „toate li se lucrează spre bine”. Această iubire îi face să vadă în toate voinţa lui Dumnezeu, grija Lui pentru fiecare pas pe care îl facem şi pentru fiecare lucru făcut de noi.

Cei ce-L iubesc pe Domnul nu iau în seamă cauzele de a doua mână, nu pun nimic pe seama oamenilor, pe toate le rapor­tează la Dumnezeu, Care determină şi conduce până şi cele mai mărunte evenimente, conducându-ne, în acelaşi timp, faptele şi gândurile noastre. Crezând aceasta, vom auzi gla­sul lui Dumnezeu pretutindeni, ne vom convinge că fiecare lucru este creat cu un scop înalt, că toate tonurile vieţii al­cătuiesc o singură, minunată armonie.

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 203)