Cu credinţă, zel, cu harul lui Dumnezeu şi o conştientizare a păcătoşeniei noastre putem ţinti spre unirea cu Dumnezeu. Sfântul Teofan acordă o mare importanţă următoarelor pasaje din Sfânta Scriptură: „Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi; căutaţi faţa Lui, pururi” (Psalmul 104, 4), iar Sfântul Apostol Pavel ne reaminteşte: „Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.” (Epistola a II-a către Corinteni)... „Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (Epistola I către Corinteni)

Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el.” (Ioan 14, 23). Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3, 20) „În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.” (Ioan 14, 20)

Sfântul Teofan spune că unirea cu Dumnezeu ne însufleţeşte, această unire fiind scopul nostru pe care trebuie să-l atingem ca şi creştini ortodocşi. „Existenţa lui Dumnezeu în noi înşine, în sufletele noastre nu este doar una raţională, logică... ci este una vie, însufleţită. „M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Epistola către Galateni 2, 20)

A trăi viaţa într-un mod creştin-ortodox înseamnă să trăieşti în unire cu Dumnezeu. Şi pentru această unire cu Dumnezeu trebuie să lucrăm toată viaţa. Este mai mult decât o convertire, o schimbare. Acesta este scopul vieţii de creştin ortodox. Aceasta este calea către o viaţă plină de virtuţi.