Toată lucrarea sufletului omului trebuie să aibă drept temelie iubirea de Dumnezeu și de aproapele, trebuie să fie cu totul adăpat de iubire și dirijat numai prin ea. Scopul ultim a toată lucrarea trebuie să fie Împărăția Cerurilor, după învățătura Domnului nostru Iisus Hristos, care poruncește „căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui” (Matei 6, 33).

Numele lui Dumnezeu trebuie să sfințească toate faptele omului, fapte care trebuie să fie numai arătarea voinței dumnezeiești. Aceasta este lucrarea firească a sufletului, scopul existenței sale căutarea adevărului. Chiar și păgânii recunoș­teau acest țel al lucrării sufletului, căci iată ce spune filozoful Platon: „Scopul unic al vieții omului trebuie a fi posesiunea adevărului!”. Așadar, această cugetare este înnăscută omenirii.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 335)