Scrisoare către un monah zăvorât
Dă drept meditație minții, amintirea păcatelor de mai înainte, a greșelilor de zi cu zi, cele de la psalmodie și rugăciune, negrija și abaterile de la celelalte virtuți, alunecările limbii, ale mâniei, ale poftei, mișcările iraționale, înșelările minții, gândurile vătămătoare, dorințele de a plăcea oamenilor, reprezentările slavei deșarte. Pe acestea toate pipăie-le, cercetează-le și îndreaptă-le și, dezrădăcinându-le, aruncă-le departe de mintea ta, ca nu cumva neghinele să înăbușe grâul cel bun al virtuții și să devenim fără rod.
Dă drept meditație minții, amintirea păcatelor de mai înainte, a greșelilor de zi cu zi, cele de la psalmodie și rugăciune, negrija și abaterile de la celelalte virtuți, alunecările limbii, ale mâniei, ale poftei, mișcările iraționale, înșelările minții, gândurile vătămătoare, dorințele de a plăcea oamenilor, reprezentările slavei deșarte. Pe acestea toate pipăie-le, cercetează-le și îndreaptă-le și, dezrădăcinându-le, aruncă-le departe de mintea ta, ca nu cumva neghinele să înăbușe grâul cel bun al virtuții și să devenim fără rod.
Dă iarăși de lucru gândurilor pentru străpungerea inimii și sârguiește-te la pomenirea morții, a judecății viitoare, a osândei veșnice, la desăvârșirile mucenicilor, la vitejia nevoitorilor, la isprăvile tuturor sfinților.
Dă-ți ție drept meditație, spre sporirea dragostei față de Dumnezeu, faptul de a cugeta la pogorârea lui Hristos, la patimile Lui, crucea, moartea, toate câte a făcut pentru noi, toate câte le-a poruncit și făgăduit și gândește-te că Acela a făcut toate acestea pentru noi, iar noi nici măcar o singură poruncă a Lui nici nu am făcut-o, nici nu o facem. Și totuși, numai din iubirea Lui de oameni, din mii de nevoi și necazuri și din vătămarea demonilor și de sub înrâurirea oamenilor adeseori ne-a izbăvit și în fiecare zi ne izbăvește pe noi, iar noi în fiecare ceas și în fiecare clipă Îl amărâm și Îl mâhnim pe El și prin fapte, și prin cuvinte, și prin gânduri rele, iar pe vrăjmașul nostru, diavolul, cel care ne războiește pe noi, îl iubim și îl primim. Acestea dacă le gândim la ce smerenie și dragoste și zdrobire și străpungere a inimii și lacrimă nu ne vor duce?Pe lângă acestea, gândește-te și la virtuți și la cât de mult suntem lipsiți de ele, cum ar fi: desăvârșita smerenie, ascultarea, nepătimirea, dragostea, pacea care covârșește toată mintea, cunoștința cea nemincinoasă, înțelepciunea, unirea prin rugăciune cu Dumnezeu, dreptatea care vine din toate virtuțile și măsura în toate. Prin acestea îți va veni ție toată smerenia cugetului, iar prin smerenie Dumnezeu Se va sălășlui în tine și va umbla potrivit făgăduinței Lui.
(Simeon al Evhaitelor, Scrisoare către un monah zăvorât, în curs de editare la Editura Doxologia)
Vreau să simt bucuria lui Hristos!
Viața monahilor este lumina sfinților, a îngerilor și a lui Dumnezeu
Traducere și adaptare:Sursa:Simeon al Evhaitelor, Scrisoare către un monah zăvorât, în curs de editare la Editura DoxologiaSite dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro