În această lume cina este vremelnică, căci musafirii care vin la cină, satisfăcuţi de toate cele primite de la gazdă, se întorc apoi la casele lor. Şi, odată cu încetarea cinei, va înceta şi mângâierea ei. Toată mângâierea şi dulceaţa, ca fumul, îndată se risipeşte. Nu va fi însă tot aşa la dumnezeiasca Cină. Ea, odată ce va începe, niciodată nu se va mai termina, pentru că va fi neîncetată şi fără sfârşit. Cei ce stau la această Cină vor vedea necontenit Faţa lui Dumnezeu şi se vor îndestula în vecii vecilor, fără a se sătura însă de această dulce vedere. Vor mânca această hrană cerească necontenit, fără a se sătura de ea, şi vor bea această băutură preadulce. Aşa cum Împărăţia lui Hristos nu va avea sfârşit, tot aşa şi sfinţii, împreună cu El, ca mădularele dimpreună cu capul, vor împărăţi în vecii vecilor.

„Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!" (Psalm 83: 4-5). „Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne pe noi cu mântuirea Ta, ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău şi să ne lăudăm cu moştenirea Ta. (Psalm 105: 4-5). „Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine; că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere. Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii" (Psalm 114: 7-9). „Doamne Iisuse! Spune sufletului meu: «Mântuirea ta sunt Eu!»" (Psalm 34: 3). „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23: 43). Amin. Amin. Amin.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 83)